„Şi a înviat a treia zi, după Scripturi”

invierea-domnului-lavie1Aleşilor, Hristos S-a înălţat! Pământul nu-I poate dăuna şi nici mormântul nu-L poate închide. înălţate să fie sufletele voastre, a celor plini de binecuvântarea lui Hristos! Să lumineze icoana lui Dumnezeu din voi, cei curăţaţi de ţărână şi mântuiţi din decăderea aducătoare de moarte! Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci Mesia al vostru, Unul şi Unicul, a biruit moartea, această teroare a tuturor celor născuţi pe pământ!

Miraculoasa ridicare din mormânt a Dom-nului Hristos a fost în totală concordanţă cu apariţia Sa miraculoasă în lume. Ea corespunde cu naşterea Sa extraordinară din cea mai nevinovată Fecioară, cu lucrările Sale pe pământ, cu înţelepciunea şi mila Sa cerească’, cu răbdarea şi demnitatea în faţa nedreptăţii şi a torturii la care a fost supus şi cu iertarea dumnezeiască a celor care L-au pironit pe cruce. Toate acestea sunt în perfectă armonie. Toate se aseamănă şi corespund una celeilalte. Aşa cum se poate afla natura întregii mări după o singură picătură de apă, tot aşa se poate cunoaşte întregul caracter al lui Hristos după un singur eveniment din viaţa Sa. întregul Său caracter reprezintă un miracol continuu, care se compune în mod organic din nenumărate miracole. El este Mântuitorul vostru atotputernic, o, purtătorilor de Hristos, Care v-a binecuvântat de pe cruce, din mormânt, din afara mormântului.

Învierea este ca o piatră preţioasă dintr-un lung şirag de nestemate, şirag ce simbolizează viaţa Domnului pe pământ. Această piatră preţioasă are aceeaşi frumuseţe, aceeaşi valoare nepreţuită, aceeaşi fineţe ca şi celelalte din şiragul divin al lui Hristos. învierea Sa este firească, ţinând seama de realităţile veşnice pe care le-a revelat El prin toate lucrările Sale şi prin întreaga Sa personalitate, în zorii celei de-a treia zi, Atotputernicul Domn S-a ridicat din morţi si S-a arătat Maicii Sale Sfinte, mironosiţelor şi Apostolilor (cf. Mt. 28; Mc. 16; Lc. 24; In 20 şi 21; I Cor. 15, 16). După aceasta, S-a înfăţişat ucenicilor şi prietenilor Săi timp de 40 de zile (cf. Fapte 1). Mai târziu i S-a arătat lui Saul, duşmanul şi prigonitorul Său (cf. Fapte 9). Aşadar, mai întâi El S-a înfăţişat pri-etenilor şi celor ce-L urmau, adică primilor membri ai Sfintei Sale Biserici, pentru a-i întări, şi mai apoi duşmanilor Săi. Acestora din urmă li S-a arătat atât pentru a-Şi apăra Biserica, cât şi pentru a le arăta milă duşmanilor Săi, aşa cum a facut-o şi pe cruce. Căci El „iubeşte pe cei drepţi, arată milă faţă de păcătoşi” şi doreşte ca toţi oamenii să cunoască adevărul şi să fie mântuiţi.

Domnul înviat S-a înfăţişat în continuare multor bărbaţi şi femei martirizaţi în numele Său. S-a arătat unor bărbaţi demni de cinstire şi unor femei şi fecioare sfinte de-a lungul întregii istorii a Bisericii, până în zilele noastre. S-a arătat şi celor treji, şi în vis, în războaie şi în închisori, lângă paturile bolnavilor în vremuri de restrişte, atunci când puterea omenească nu mai putea face nimic. S-a arătat în cocioabe săracilor, în altare strălucitoare sfintei sale preoţimi, precum şi în ascunzători ale păcătoşilor pocăiţi. S-a arătat doar acolo unde credinţa puternică şi rugăciunile rostite cu lacrimi L-au chemat şi unde apariţia Sa era indispensabilă. La ce bun să le enumerăm? Prezenţa Sa vie este constant resimţită de către cei cu adevărat aleşi, de către cei ce poartă icoana lui Dumnezeu în sine. Gândiţi-vă care au fost ultimele cuvinte pe care Domnul Cel înviat le-a spus celor ce-L urmau: Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin (Mt. 28, 20). Amin să fie, o, Doamne! „După Scripturi”, aşa cum au scris inspiraţii autori ai Scripturilor, după cum au prezis profeţii lui Dumnezeu, aşa s-a întâmplat. A fost scris de profeţi: Că nu vei lăsa sufletul meu în iad si nu vei da pe un cuvios al Tau să vadă stricăciunea (Ps. 15, 10). Şi iarăşi este scris şi prorocit: Să Se scoale Dumnezeu si să se risipească vrăjmaşii Lui (Ps. 67, 1).

Dar, pe lângă multele prorociri despre învierea lui Hristos din Vechiul Testament, acest eveniment maiestuos a fost exprimat în mod simbolic şi prefigurativ prin destinele multor bărbaţi drepţi.

Astfel, soarta dreptului Avraam, care a fost în pericol de moarte de multe ori, în mâinile duşmanilor mai puternici, şi care a ieşit viu şi victorios reprezintă o prefigurare a biruinţei lui Hristos la înviere. Isaac, cel care a stat sub cuţitul tatălui său şi a fost salvat, este o altă prefigurare. încă una este cea a Profetului Iona, care a petrecut trei zile în burta unei balene şi apoi a fost aruncat afară viu. Asemănătoare au fost şi vieţile multor bărbaţi drepţi, precum Noe, Moise, Iosif, regele David, Prorocii Ilie şi Daniel, cei trei tineri din cuptorul încins, multpătimitorul Iov şi alţii, care, fiind oprimaţi de nedreptatea inumană şi diabolică, au ieşit în final biruitori în toate şi au atins slava păstrând nestricată icoana lui Dumnezeu din ei. De aceea Sfinţii Părinţi de la Niceea au afirmat că Domnul Hristos S-a ridicat din morţi, „conform Scripturilor”. Căci o întâmplare prezisă dinainte este mult mai convingătoare pentru oameni decât una neprevăzută.

Şi în Evanghelii Sfinţii Apostoli au arătat cum însuşi Domnul Şi-a prezis propria înviere ucenicilor Săi în multiple ocazii. Ori de câte ori Domnul prezicea suferinţa şi moartea Sa, prezicea în acelaşi timp şi slăvită Sa înviere (cf. Mt. 16, 21; 17, 23; 20, 19; 26, 32; Mc. 8, 21; 9, 9-31; 10, 34; 14, 28; Lc. 9, 22; 18, 33; In 2, 19-22). Şi toate s-au întâmplat după cum a fost prorocit. Domnul şi Mântuitorul vostru a fost torturat, răstignit, îngropat, mort, dar a treia zi El S-a ridicat din morţi plin de slavă.

Iubirea este de neînfrânt, izvorul său este în ceruri, împărăţia sa este veşnică, umbra sa este pe pământ şi lipseşte din iad. Vai, cât de puternică este această umbră! Iubirea ade-vărată, iubirea ce pâlpâie în inima veşnicei paternităţi şi filiaţii a lui Dumnezeu, iubirea pe care Hristos a adus-o pe pământ -această iubire este atotputernică. Satana împreună cu păcătoşii s-au bucurat nebuneşte de moartea lui Mesia. Satana şi-a primit nebunia atunci când a pierdut total icoana lui Dumnezeu din el. De unde ar fi putut el să ştie? Cum ar fi putut el să simtă atotputernicia iubirii dumnezeieşti? Puterea acestei iubiri este incomparabilă, nemăsurată şi nemărginită. Pământul ar fi explodat dacă Hristos nu S-ar fi ridicat de pe el, căci nu e în stare să-L ţină înăuntrul său. Aceasta este puterea iubirii cereşti veşnice şi adevărate. Forţa iubirii nu poate fi descrisă. Cu această iubire arzândă, împăratul cerurilor a vizitat pământul, a suportat toate umilirile şi torturile şi în final a înviat. Prin forţa Sa sunt vindecate infirmităţile, sunt alungaţi demonii, sunt tratate bolile, sunt liniştite furtunile şi întreaga natură este nevoită să se supună. Această iubire este cu adevărat făcătoare de minuni şi, oriunde apare, în orice loc şi în orice timp, ea face minuni.

Aceasta este credinţa copiilor lui Dum-nezeu, o, copii împărăteşti, copii adoptaţi de Dumnezeu prin puterea iubirii lui Hristos! Cei ce urăsc şi cei ce fac rele, care îl dispreţuiesc pe Dumnezeu şi pe oameni, care se împovărează singuri cu păcatele lor şi pun aceste lanţuri în mâinile demonilor din iad, nu pot accepta această credinţă. Aceasta este credinţa sufletelor pure şi lu-minoase, a celor care-L iubesc pe Dumnezeu şi pe oameni. Ei acceptă această credinţă şi pătimesc pentru ea urmând exemplul lui Hristos. Dragostea le uşurează suferinţele si le îndulceşte amarul. Ochii lor rămân înceţoşaţi în faţa tuturor bogăţiilor amăgi-toare ale acestei lumi; dar vederea lor sufle-tească, spălată şi luminată de lacrimi străbate cu uşurinţă până acolo de unde izvorăşte iubirea veşnică. Binecuvântaţi vor fi aceştia în Ziua Judecăţii, în temuta zi a răsplăţii lui Dumnezeu. Ei vor supravieţui acelei zile şi se vor încălzi la inima iubirii veşnice.

Nu este aceasta şi credinţa voastră, purtătorilor de Hristos, si a celor mai slăviţi strămoşi ai voştri? Fie aceasta si credinţa copiilor voştri! Aceasta este credinţa ce nu a fost niciodată ruşinată, credinţa ortodoxă — amară ca moartea, vindecătoare ca un balsam ceresc, luminătoare ca învierea. Cu adevărat, aceasta este credinţa sufletelor mari, a poporului ales, care poartă icoana lui Dumnezeu în sine. în Ziua Judecăţii a Celui înviat Mesia, lor li se va arăta milă şi vor fi numiţi „binecuvântaţi”.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Tâlcuirea Crezului

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here