Sfinţii Petru şi Pavel: Obiceiuri și tradiții la români

Se spune despre din bătrâni că Sfinţii Petru şi Pavel că stau în Lună, unul în dreapta şi unul în stânga acesteia. Petru este cel care ţine cheile de la porţile Raiului şi este considerat mâna dreaptă a lui Dumnezeu.

În tradiţia populară, Sfântul Apostol Petru, Sânpetru cum este numit, apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă.

În povestirile şi snoavele românilor, Sânpetru este un om obişnuit: se îmbracă în straie ţărăneşti, se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredinţează porţile şi cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cereşti, împarte hrană animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunţi şi a o face mai puţin periculoasă.

O altă legendă populară spune că, atunci când oamenii se îndepărtează de credinţă, Sânpetru cheamă balaurii şi începe sa pornească grindina asupra acestora, marunţind-o, ca să nu-i pună pe oameni în mare pericol.

Se crede că, la marile sărbători (Crăciun, Anul Nou, Boboteaza, Mucenici, Sângeorz, Sânziene), Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut „sfânt” al calendarului popular.

În unele zone, sărbătoarea era anunţată de anumite repere cosmice şi terestre: apariţia licuricilor, amuţitul cucului sau răsăritul constelaţiei Găinuşei.

Tradiții și obiceiuri

Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.

De ziua Moşilor de Sânpetru sau de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă. În această zi oamenii au voie să lucreaze orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi.

Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă.

În tradiţia populară, până în acestă zi nu se scutură merii. Se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

Sărbatoarea marchează vremea secerișului şi jumătatea verii agrare și se ţine timp de trei zile pentru ca agricultorii să fie protejați împotriva potoapelor și pentru ca grânele lor să fie bogate. Ziua de dinaintea sărbătorii este dedicată spiritelor cerului care, până în această zi, umblă libere prin lume şi îi pedepsesc pe cei care dorm pe afara. Un mod de protecţie împotriva acestor duhuri sunt usturoiul şi pelinul.

Se mai spune că, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul. Se spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc .

Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

În această zi, potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.

Ana Grama