Sfinții Dăruitori ai lunii decembrie

0
87
Translate in

Fiecare sfânt, la fel ca fiecare om în parte, se bucură de daruri din partea lui Dumnezeu, într-o măsură mai mică sau mai mare. Însă există anumiți sfinți ca s-au aplecat în mod special spre ajutorarea aproapelui, putând fi numiți „sfinți dăruitori”. Putem spune că această virtute a milosteniei dezvoltată de sfinții lunii decembrie au făcut ca această perioadă să fie numită „luna cadourilor” și să se constituie într-un îndemn la bunătate și într-ajutorare.  

Sfântul Filaret cel Milostiv este serbat în prima zi a lunii decembrie. Acest sfânt s-a născut în Turcia de astăzi, din părinți de neam bun. După ce s-a căsătorit, a început să practice agricultura și să facă milostenie pentru săraci. De aceea, mulți oameni veneau la el pentru cele de trebuință: haine, hrană sau chiar animale pentru lucrul pământului, și de fiecare dată se întorceau miluiți. Chiar și atunci când Dumnezeu a trimis încercări grele asupra vieții sfântului, încât îi lipsea hrana de toate zilele, nu a încetat să-i ajute pe săraci. De aceea, Dumnezeu l-a învrednicit să primească funcția de consul, împreună cu multe bogății, pe care mereu le împărțea și săracilor. Simțindu-și aproape sfârșitul, Sfântul Filaret și-a chemat rudele și le-a îndemnat: „Să nu uitați, fiilor și rudeniilor, iubirea de săraci! Să cercetați pe cei bolnavi și pe cei din închisori! Să apărați pe văduve și pe orfani! Să nu poftiți lucrurile altora! Să nu lipsiți de la slujbele și de la liturghia Bisericii! Și ca să spun pe scurt, să nu încetați a face ceea ce m-ați văzut pe mine făcând!”

FilaretSfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie) este unul dintre sfinții milostivi prin excelență. El și-a dăruit priceperea sa pentru păstorirea Bisericii, în cadrul Sinodului Întâi Ecumenic (Niceea, 325), dar a excelat și în ajutorarea trupească și sufletească a oamenilor. Sfântul a salvat de la moarte trei bărbați condamnați fără vină de un slujbaș imperial, a oferit ajutoare neașteptate unor familii aflate pe punctul de a săvârși fărădelegi pentru a-și câștiga existența și alte multe fapte minunate. Obiceiul de a face daruri de ziua sa se datorează bunătății cu care era înzestrat Sfântul Nicolae și obiceiului lui de a-i ajuta pe cei nevoiași.

sfantul_nicolae_3Sfânta Filofteia (7 decembrie) a trăit în secolul al XIII-lea, în sudul Dunării. Tânăra a fost învățată de mama ei, româncă evlavioasă, virtuțile milosteniei, postului și rugăciunii, precum și dragostea practică de aproapele. Rămânând orfană de mică, tatăl ei s-a recăsătorit curând, dar mama cea vitregă a început să se împotrivească faptelor celor bune ale Filofteei, mai ales celor de milostenie. Între îndatoririle copilei, se afla și sarcina de a duce mâncare tatălui ei la câmp. Însă, de multe ori, sfânta oferea o parte din această mâncare oamenilor săraci. Într-una din aceste zile, tatăl fetei a urmărit-o pentru a vedea ce face cu mâncarea, iar când a văzut că o oferea celor lipsiți, s-a înfuriat, a scos securea de la brâu și a aruncat-o asupra fetei. A rănit-o grav, încât după puțină vreme și-a dat sufletul în mâna Ziditorului, la vârsta de doar 12 ani.  Când nu a mai avut ce să dăruiască, Sfânta Filofteia și-a dăruit propria viață Mirelui Hristos, continuând să-i ajute pe cei ce au grijă de aproapele lor.

FilofteiaSfântul Spiridon (12 decembrie) și-a revărsat darurile sale asupra oamenilor prin nenumăratele minuni săvârșite. L-a vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea, a înviat copilul unei femei și a îndreptat pe mulți oameni care căzuseră în desfrânare sau lăcomie. Faptul că sfântul era milostiv și îndurător o arată și întâmplarea cu cei ce au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoții ce fuseseră legați cu lanțuri nevăzute noaptea, dar le-a dat la plecare și un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea de toată noaptea. Dragostea Sfântului Spiridon nu este întotdeauna una înțeleasă „rațional”, nu pentru că ar fi irațional, ci pentru că este suprarațională.

sf spiridonSfânta Iuliana (21 decembrie) și-a dat seama că nu trebuie să caute mângâierile pe care le oferă lumea, ci pe cele care vin din slujirea celorlalți. De aceea, nu a lăsat egoismul să o cuprindă, ci a făcut din problemele celorlalți problemele sale: făcea haine pentru orfani, văduve și neputincioșii din sat și se îngrijea de cei în nevoi și de cei bolnavi. Având această temelie a dragostei de aproapele, ea a reușit să se ferească mai târziu și de ceea ce s-ar putea numi „egoism familial”, adică de atitudinea celui care zice: „să-mi fie bine mie și familiei mele, iar de restul nu îmi pasă”.

Iuliana

Sfânta Cuvioasă Melania Romana (31 decembrie) a trăit în schimnicie și se îngrijea de vindecarea bolnavilor, primirea străinilor și cercetarea celor din închisori și a celor surghiuniți. Apoi a vândut averea ei cea mare, a luat 120.000 de galbeni și i-a donat unor mănăstiri și biserici, a stat șapte ani în Alexandria și a mers în Ierusalim, unde s-a stabilit într-o chilie. Aici a strâns 90 de fecioare pe care le ținea pe cheltuiala ei cu tot ceea ce le trebuie. În ultima zi a lunii decembrie mai este pomenit și Sfântul Zotic, hrănitorul de orfani. Se spune că în vremea sfântului a bântuit în Constantinopol lepra. Împăratul a dat poruncă să fie aruncaţi în adâncul mării toţi cei îmbolnăviţi de lepră. Zotic, acest cinstit bărbat, n-a vrut să vadă aşa ceva, ci, înflăcărat de dor dumnezeiesc, s-a dus la împărat şi i-a spus: „Să dea împăratul robului său aur mult ca să cumpere mărgăritare, pietre preţioase şi strălucitoare spre mărirea şi cinstea împărăţiei lui, pentru că robul lui este cunoscător în astfel de lucruri!” Împăratul a poruncit îndată să i se dea aur. Iar bărbatul acela, iubitor de Dumnezeu, şi preaiscusit lucrător al lui Dumnezeu a luat aurul şi a plecat plin de veselie. Cu aurul izbăvea de la înec pe toţi aceia pe care prefectul oraşului îi dădea călăilor să-i omoare. Le dădea preţ bun pentru ei şi-i ducea pe leproşi, dincolo de Constantinopol, într-un munte numit pe vremea aceea Eleon. Acolo Zotic făcuse nişte colibe şi în ele adăpostea pe leproşi. Neguţătoria aceasta cu câştig dumnezeiesc n-a rămas tăinuită. Că leproşii erau mulţi, iar sfântul le ducea în fiecare zi hrană din belşug.

melania6Toți acești sfinți ne arată că împlinirea poruncii dragostei duce la sfințenie, iar la această sfințenie avem acces cu toții dacă dăruim lui Dumnezeu și aproapelui tot ceea ce avem noi mai bun.

Mihai Parfeni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here