Sfintele Taine – Taina Sfintei Împărtăşanii

0
521

impartasanieSfintele Taine – Taina Sfintei Împărtăşanii…

Născut la viaţa cea nouă, viaţa în Iisus Hristos, întărit în ea prin pecetea darului Sfântului Duh, de acum fiu al Sfintei Biserici, credinciosul se poate învrednici şi de primirea celorlalte Sfinte Taine. Aşa i se dă lui Taina Sfintei împărtăşanii sau Cuminecături, prin care, sub chipul pâinii şi al vinului primeşte însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.

Această Sfântă Taină se mai numeşte şi Sfânta Euharistie

Ceea ce înseamnă mulţumire, pentru că atunci când a aşezat-o, la Cina cea de Taină, Mântuitorul Hristos a mulţumit Părintelui ceresc înainte de a frânge pâinea şi a o da sfinţilor apostoli. Dar ea este şi o jertfă de mulţumire către Dumnezeu adusă de Sfânta Biserică, de credincioşii ei, prin episcop sau preot.

Sfânta Împărtăşanie îi uneşte pe credincioşi cu Mântuitorul Iisus Hristos, dar îi uneşte şi între ei prin aceeaşi credinţă şi prin dragoste creştinească.

Ei sunt una şi aceeaşi obşte creştinească în faţa aceluiaşi sfânt altar, împărtăşindu-se de toate darurile dumnezeieşti din unul şi aceiaşi potir.

Sfânta împărtăşanie nu este numai o Taină, ci şi o jertfă reală, nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu, Jertfa trupului şi a sângelui lui Iisus Hristos.

Acelaşi Hristos S-a jertfit pe cruce şi Se jertfeşte în Sfânta Euharistie. Deosebirea este că jertfă de pe cruce este sângeroasă, pe când cea din Sfânta Euharistie este nesângeroasă, însă strâns unită cu cea de pe cruce pe care o actualizează până la sfârşitul veacurilor Sfânta Împărtăşanie este cea mai mare Taină, fiindcă prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe însuşi izvorul harului, pe Iisus Hristos, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Său.

Mântuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii sau împărtăşanii în Joia înaintea mântuitoarelor Sale Patimi, la Cina cea de Taină. Atunci, luând pâinea şi binecuvântând-o, a frânt-o şi, dând-o ucenicilor Săi, a zis: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor» (Matei XXVI, 26-28). După aceea le-a poruncit: «Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea» (Luca XXII, 19).

Sfânta Taină a Împărtăşaniei se săvârşeşte numai de episcop şi preot, în virtutea puterii date lor de Mântuitorul Hristos, prin sfinţii apostoli (Luca XXII, 19) şi numai în cadrul Sfintei Liturghii.

Ea este miezul şi centrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii. Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul şi Sângele Domnului sunt pâinea din grâu curat şi dospită şi vinul, tot curat, din struguri.

Prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului, în vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci când preotul sau episcopul, ridicând mâinile, fruntea şi inima către cer se roagă fierbinte: “Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri ce sunt puse înainte şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău, iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt”.

În acest timp, la strană se cântă «Pe Tine Te lăudăm», iar credincioşii îngenunchează, căci acum se săvârşeşte prefacerea, iar nu atunci când se rostesc cuvintele de instituire a Sfintei Taine: «Luaţi mâncaţi…Beţi dintru acesta toţi…». Cum se petrece acest lucru, mintea noastră nu poate pricepe; se face în chip tainic, mai presus de înţelegerea noastră.

În încercările lor de a desluşi măcar în parte această lucrare întru totul tainică, până şi cei mai mari şi mai aleşi cugetători creştini nu au găsit cuvinte potrivite.

Dar trebuie să luăm aminte, înainte şi mai presus de toate, că ceea ce se săvârşeşte la Sfânta Liturghie nu este doar o asemănare cu ceea ce s-a făcut la Cina cea de Taină, ci Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos este prezent aici sub chipul pâinii şi al vinului.

El, Hristos Domnul, ne-a grăit limpede despre aceasta incă înaintea Sfintelor Sale Patimi, zicând: «Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi» (Ioan VI, 54).

Căci «adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi» (Ioan VI, 53). La primirea Sfintei Cuminecături sunt chemaţi toţi fiii Sfintei Biserici; ei se pot împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, dacă mai întâi şi-au mărturisit păcatele şi au fost dezlegaţi de preotul duhovnic. După primirea Sfintei Cuminecături se cuvine să nu mai sărute icoană, sau mâna episcopului sau preotului, să-şi păzească limba de orice vorbă deşartă, de blestem, de clevetiri, cinstind astfel Dumnezeiescul Trup şi Sânge pe care l-au primit.

Mari, multe şi minunate sunt roadele Sfintei Cuminecături pentru viaţa duhovnicească a credinciosului creştin.

Căci cel ce se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului se uneşte tainic cu Domnul şi, prin aceasta, îşi umple sufletul cu har şi cu toate bunurile duhovniceşti pe care le aduce o asemenea unire. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru El» (Ioan VI, 56), ne grăieşte Mântuitorul. El îşi sporeşte viaţa duhovnicească: «Cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine» (Ioan VI, 57), adaugă Hristos Iisus. Şi ce-i poate fi mai de folos credinciosului creştin, decât trăirea lui cu Hristos şi în Hristos.

Sfântul Ignatie Teoforul spune că Sfânta Cuminecătură «este leacul nemuririi, dându-ni-se «spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci». Ea păstrează şi strânsa legătură cu întregul Trup al Sfintei Biserici, în care Mântuitorul Iisus Hristos se află prezent fără întrerupere.

Dat fiind roadele Sfintei Cuminecături, Sfânta Biserică porunceşte fiilor ei să se pregătească şi să se împărtăşească cât mai des cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

Îndeosebi, în cele patru posturi mari de peste an, în preajma unei călătorii mai îndelungate, la caz de suferinţă şi boală, ca şi înainte că mirii să se învrednicească de Sfânta Cununie.

Efectele binefăcătoare ale Sfintei împărtăşanii apar numai în sufletele celor care au primit-o cu vrednicie. Celor nepregătiţi şi nevrednici le aduce osândă de la Dumnezeu (1 Cor. XI, 27-29).

Citește și: https://jurnalspiritual.eu/sfintele-taine-taina-sfantului-mir/

CATEHISM ORTODOX

V-ar putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here