Mare câştig dobândim cand citim Sfinta Scriptura: mai întâi, limba se schimbă (nemaigrăind cuvinte urâte); apoi, sufletul prinde aripi şi se înalţă la cer, strălucind de lumina Soarelui dreptăţii; liberat pentru acel moment de necurăţia gândurilor ticăloase, se bucură de mai multă seninătate şi linişte…
Sfinta Scriptura este hrană duhovnicească.
Sfinta Scriptura fortifică raţiunea, face sufletul puternic, mai tare şi mai înţelept, neîngăduind să fie robit de patimi şi, dându-i aripi uşoare, îl duce spre ceruri .
Citirea Sfintei Scripturi este un port fără valuri, un zid inexpugnabil, un turn de neclintit, slavă ce nu poate fi micşorată, armă de neînvins, veselie nepieritoare, plăcere nesfârşită…Ea îndepărtează descurajarea, păstrează bună dispoziţie, pe sărac îl face mai bogat decât bogaţii, bogaţilor le dă apărare, pe păcătos îl face drept, pe cel drept îl întăreşte cu pază sigură, smulge din rădăcină pe cele rele, plantează pe cele care încă nu sunt bune, îndepărtează răutatea, îndrumă spre virtute; nu numai că îndrumă, dar înrădăcinează şi face să rămână pentru totdeauna virtuţile, deoarece este un leac duhovnicesc şi tainic, distrugător de patimi
Cuvintele dumnezeieşti sunt o comoară de diferite leacuri: dacă cineva are nevoie să stingă deznădejdea, să adoarmă o poftă, să calce în picioare dragostea de bani, să dispreţuiască durerea, să-i revină veselia, să-şi întărească răbdarea, va găsi mare sprijin în ele.
Să nu dispreţuim citirea Dumnezeieştilor Scripturi.
Plăcută este o pajişte sau o grădină, dar cu mult mai plăcută este citirea Dumnezeieştilor Scripturi. Acolo sunt flori care se veştejesc, aici sunt idei care înfloresc; acolo este un zefir care suflă, aici este adierea Duhului Sfânt; acolo sunt spini care o împrejmuiesc ca nişte ziduri, aici este pronia lui Dumnezeu care o întăreşte; acolo sunt greierii care cânta, aici profeţii care glăsuiesc; acolo plăcere din priviri, aici folos din citire. Grădina este într-un singur loc, Scripturile sunt pretutindeni în lume; grădina este supusă schimbărilor vremii, Scripturile, şi iama şi vara, sunt pline de frunze, sunt încărcate de roade .
Sfânta Scriptură este o pajişte duhovnicească şi citirea ei este un paradis al bucuriei, iar paradisul bucuriei este mai bun decât celălalt paradis.
Mare bun este citirea Dumnezeieştilor Scripturi. Aceasta face sufletul înţelept, înalţă cugetul la cer; îl face pe om plăcut; îl determină să nu-şi lege sufletul de cele prezente, ci face cugetul nostru să trăiască mereu acolo sus şi să săvârşim toate privind la răsplata Stăpânului şi cu mare înflăcărare să ne îndreptăm spre faptele virtuoase.
Dacă vei învăţa să nu vorbeşti nimic de prisos, ci mereu îţi vei întări cugetul şi gura cu povestirea Dumnezeieştilor Scripturi, paza ta va fi mai tare decât diamantul.
Să nu dispreţuim citirea Dumnezeieştilor Scripturi. Diabolică este cugetarea care nu ne îngăduie să vedem comoara şi să dobândim bogăţia
Necunoaşterea Scripturilor este cauza tuturor relelor.
Lectura Sfintei Scripturi este hrana sufletului, este podoaba şi siguranţa lui; dimpotrivă, a nu asculta citirea Sfintei Scripturi înseamnă foame şi pieire.
După cum substanţa aromatelor, cu cât este mai mult frecată între degetele noastre, cu atât răspândeşte mai mult parfum, tot astfel vedem că se întâmpla şi cu Scripturile: cu cât se străduieşte cineva să le cerceteze mai mult, cu atât poate să vadă o comoară ascunsă în Ele şi să culeagă de acolo o bogăţie de negrăit.
Toţi să înveţe că nici o vreme nu este piedică pentru citirea Dumnezeieştilor Scripturi; acest lucru poate fi făcut nu numai acasă, ci şi când mergem în piaţa publică, şi când călătorim, şi când ne aflăm în tovărăşia multora .
După cum soarele răneşte privirile celor bolnavi, nu din cauza naturii, ci din pricina slăbiciunii ochilor, tot astfel se întâmpla cu cei care nu iau aminte la cuvintele lui Dumnezeu.
Mare rău este necunoaşterea Scripturilor
Nu putem să dobândim un câştig mare daca lecturam Sfinta Scriptura, dacă nu ne-am curăţit mai întâi sufletul. (Omilia 1.3 la Ioan. P.G. 59,27-28). Căci după cum stomacul, dacă este bolnav, nu poate primi alimente tari şi greu de mistuit, tot astfel nu poate primi cuvântul duhovnicesc sufletul plin de mândrie, trufaş, fără vigoare şi slăbit.
Mare rău este necunoaşterea Scripturilor. De cele care ar trebui să ne folosim, de acelea suntem vătămaţi. Tot astfel, de multe ori, medicamentele, care au proprietatea de a vindeca, vatămă şi omoară pe cei care se folosesc de ele fără a şti să le întrebuinţeze bine; şi armele, care pot să ne apere de duşmani, ucid pe cel care nu ştie să le mânuiască .
Flori alese din învăţăturile Sfântului Ioan Gură de Aur, Gheorghe Badea
; apoi, sufletul prinde aripi şi se înalţă la cer..){kind=link}