Lumea trebuie abordată „cu dragoste”. Aceasta este una dintre cele 40 de îndrumări generale pe care le oferă Arhimandritul Spiridonos Logothetis în “Răspunsuri la întrebări ale tinerilor – Ortodoxia şi lumea”.
Lumea trebuie abordată în următorul chip- Cu dragoste. Fiecare om care îl iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi lumea, căci lumea este iubirea lui Dumnezeu. Şi cel care îl iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi ce iubeşte Dumnezeu, toate cele iubite ale lui Dumnezeu. Şi zice Sfânta Scriptură: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel-Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea (In 3,16-17). Vezi deci cât iubeşte lumea, încât de dragul ei L-a dat pe Fiul Său Cel preaiubit spre a fi jertfit ca să mântuiască lumea.
Dar şi lumea aceasta, în sine, este vrednică de dragoste. Are atâtea şi atâtea daruri, încât orice om raţional şi corect nu poate să n-o iubească. Astfel, sufletul însuşi se întoarce şi iubeşte lumea.
– Mă iertaţi că vă întrerup, dar cred că o face chiar prea de multe ori, o iubeşte prea mult şi în detrimentul dragostei faţă de Dumnezeu.
– Da, exact aşa este. Atunci sufletul păcătuieşte că adoră lumea. Dar aceasta o fac ateii. Pentru adevăraţii creştini este valabil ce spune cântarea din Acatistul Bunei Vestiri: „N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului.” De aceea ajunge Sfânta Scriptură la punctul de a striga, chemând să nu iubim lumea cu patimă, căci atunci vom deveni duşmanii lui Dumnezeu. Si zice: Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el (I In 2, 15). Şi iarăşi: Oare nu ştiţi că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu (Iac. 4,4).
Extras din „Răspunsuri la întrebări ale tinerilor – Ortodoxia şi lumea”- Arhim. Spiridonos Logothetis, ediţia a doua, Editura Sofia
