Sfântul Zotic, hrănitorul leproşilor – 31 decembrie –

0
63
Translate in

zotic_1Născut la Roma din părinţi de neam mare şi cinstiţi, Sfântul Zotic a învăţat toată ştiinţa vremii. Plecând la Constantinopol, împăratul Constantin l-a cinstit cu vrednicia de magistrat la curtea împărătească.

Aici bântuind o boală grea – lepra -, împăratul a Poruncit ca toţi cei atinşi de această cruntă boală să fie aruncaţi în mare. Dar Zotic, defăimând porunca împăratului, a găsit o cale de a-i salva pe leproşi. Astfel, a cerut împăratului o sumă mare de bani să cumpere pietre preţioase pentru trebuinţele palatului. Luând banii, a răscumpărat o mulţime de bolnavi de la cei însărcinaţi arunce în mare şi îi aşeza în nişte colibe modeste pe Muntele Eleonului. îngrijindu-se zilnic de hrana lor. Murind Constantin, a luat împărăţia fiul său, Constanţie, care nu-l iubea pe Zotic, ci căuta prilej de a-l alunga – şi acesta s-a ivit. Fiind foamete în cetate, împăratul a cercetat care să fie cauza foametei. Răuvoitorii spuneau că Zotic este pricinuitorul acestei foamete, că dădea cu prisos hrană leproşilor, care erau foarte mulţi. Totuşi, împăratul amâna înlăturarea sa, până va primi mărgăritarele despre care avea cunoştinţă.
Zotic, intrând într-o zi în palat, împăratul l-a întrebat cu blândeţe: „A sosit corabia cu pietrele scumpe?” Zotic a răspuns: „A mea, împărate, a venit! Şi dacă voieşti, vino cu robul tău să o vezi!”. Împăratul primi cu bucurie, iar Zotic porunci tuturor leproşilor să iasă întru întâmpinarea împăratului cu făclii aprinse. Între aceştia era şi fiica împăratului, salvată de Zotic de la moarte.
Împăratul văzând mulţimea s-a mirat şi întrebând cine sunt aceştia, Zotic a răspuns: „Aceştia sunt, împărate, mărgăritarele şi pietrele cele preţioase pe care le-am cumpărat pentru podoabele voastre; nu pentru cele pământeşti, ci pentru cele cereşti!”. Auzind aceasta, împăratul s-a mâniat foarte pe Zotic şi a poruncit să-l lege de coada unui catâr sălbatic şi să-l alerge până i se va zdrobi tot trupul. Astfel, sfântul suferi martiriul şi fiind zdrobit cu totul, şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Iar în locul unde a murit, a izvorât un izvor cu apă care vindeca tot felul de boli. Se spune că după moartea sfântului, spre mustrarea celor vinovaţi, catârul a vorbit. Văzând acestea, împăratul s-a umplut de spaimă şi a început a se ruga lui Dumnezeu, recunoscându-şi cruzimea şi nedreptatea. Apoi a poruncit să îngroape cu mare cinste trupul Sfântului Zotic, iar pentru leproşi a un spital întreţinut cu cheltuiala statului.
Astfel, fapta lui Zotic a fost spre întoarcerea celor păcătoşi şi păgâni; iar noi să-i cerem mijlocirea către Bunul Dumnezeu, pentru tămăduirea noastră sufletească şi trupească şi pentru a ne feri de osânda cea veşnică.

Adevăruri trăite, învăţături folositoare, Arhimandrit Serafim Man

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here