27 Februarie. Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și Mărturisitorul Procopie Decapolitul

0
110
Sfântul Procopie Țara Decapole, care se află lângă Marea Galileii, se numea așa din pricina celor zece cetăți păgâne, pe care le cuprindea. Sfântul Procopie era din acest ținut și, de aici și-a luat el numele de Decapolitul.

Luase de tânăr calea vieții monahicești. El ajunsese vestit între cuvioși, pentru postirea și curăția care împodobeau numele său. Și a trăit pe vremea prigoanei Sfintelor icoane, luptă începută, întâia dată, de nelegiuitul împărat Leon Isarul (717 – 740). Acesta numea închinători la idoli pe creștinii care cinsteau Sfintele icoane. El ii anatemiza și fără milostivire ii arunca în temnițe și în chinuri, ucigându-i; Sfintele icoane sfărâmându-le și în foc arzându-le.

Deci, în acest fel de vreme s-a ridica Sfântul Procopie, ca un stâlp al Ortodoxiei și mare apărător al dreptei credințe. Stând cu bărbăție împotriva taberelor eretice, le umplea de rușine și cu nebiruite cuvinte, de Dumnezeu insuflate; dovedea socoteala lor cea nebună, rupând toate meșteșugurile lor, ca pe o pânză de păianjen.

Drept aceea, din porunca împăratului, Cuviosul Procopie, a fost prins și bătut cumplit.

Apoi a fost cu unelte de fier strujit peste tot, și i s-a smuls pielea de pe trup. Și, în temniță grea fiind aruncat și în tot felul schingiuit, Sfântul pe toate le-a răbdat, propovăduind neîncetat dreapta credință a lui Hristos. Și a avut frate de pătimire, în temniță, pe prietenul său Vasile Mărturisitorul (sărbătorit la 28 februarie). Cu acesta împreună a pătimit aceleași chinuri.

Murind împăratul Leon, cel cu nume și nărav de fiară, Sfântul Procopie și alți mărturisitori ai credinței au fost sloboziți din temniță și din legături. Cu trupul șubrezit de mulțimea chinurilor îndurate, mergând, Sfântul Procopie s-a întors la mănăstirea sa și la obișnuitele lui osteneli pustnicești. El a povatuit pe mulți la fapta cea bună și la mântuire aducându-i.

Și așa, la bătrâneți adânci, s-a mutat către Hristos Domnul. Ca să-L vadă pe Acesta nu în icoană, ci întru însăși fața Lui și să primească de la El plata cea îndoită a ostenelilor sale, ca pustnic, dar și ca pătimitor pentru Hristos, el care pentru sfânta Lui icoană s-a nevoit până la sânge.

Proloage”, Vol. 1

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here