Oamenii au pierdut credinţa, fie pentru că a pierdut cu totul duhul rugăciunii, fie că nu l-a avut niciodată sau nu-l au încă; într-un cuvânt, pentru că nu se roagă. Stăpânul acestei lumi an toată libertatea să lucreze în inima acestor oa meni; el se face stăpânul lor. Ei n-au cerut şi nu cer harul lui Dumnezeu (căci darurile lui Dumnezeu nu sunt date decât celor care le cer şi le caută), tot aşa şi inima lor, coruptă prin natură, se usucă, lipsită de roua dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt; în cele din urmă, le este atât de seacă, încât se aprinde şi arde din flacăra infernală a necredinţei şi a patimilor, iar diavolul ştie cum să stârnească patimile care întreţin acest teribil foc; el triumfă văzând ruina acestor fiinţe sărace, răscumpărate prin Sângele Celui Care a strivit cu picioarele puterea satanei.
Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde, Ieromonah Benedict Stancu
Jurnal Spiritual
