Sfântul Ioan Gură de Aur: Pe omul generos îl caracterizează izbânzile eforturilor lui

0
84
Translate in

De obicei, pe omul generos nu-l caracterizează atât de mult darurile care i se dau de către Dumnezeu, cât îl caracterizează izbânzile eforturilor lui. De aceea, şi Hristos zice că ucenicii Lui se recunosc nu din posibilitatea săvârşirilor de minuni, ci din iubire. Fiindcă atunci când aceasta există, de la acesta care o are nu lipseşte nici o parte a filozofiei, ci o are întreagă, întreagă şi completată de virtute, precum şi dacă aceasta lipseşte, se dezbracă de toate bunătăţile (din Cuvântul 1 la «Despre Cel necuprins»).

Iubirea este încununarea tuturor bunătăţilor, precum şi rădăcina, izvorul şi maica acestora, şi atunci când aceasta nu există, nu avem nici un folos de alte bunătăţi. Aceasta mai este şi chipul ucenicilor Domnului, caracterul robilor lui Dumnezeu şi însuşirea distinctivă a Apostolilor. Pentru că spune: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei” (Ioan 13, 35). Zi-mi: Cu ce? Cumva cu posibilitatea învierii morţilor, cu curăţirea leproşilor sau cu alungarea diavolilor? Nu, zice, ci, după ce le-a enumerat pe toate celelalte: „Dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (din Cuvântul 1 la «Despre Cel necuprins»).

Această obligaţie a iubirii nu cunoaşte sfârşit, ci cu cât este dovedită, cu atât mai mult se înmulţeşte. Şi aşa cum la bani îi lăudăm pe cei ce nu datorează nimic, tot aşa şi aici îi fericim pe cei ce datorează mult. De aceea şi învăţătorul lumii, Pavel, scriind, zicea: „Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul”, fiindcă voia ca această obligaţie întotdeauna să o dovedim şi întotdeauna să o datorăm şi niciodată să nu o sfârşim, până când vom pleca din viaţa aceasta (din Omilia la «Am văzut că cei ce-L iubesc pe Dumnezeu…»).

Cum, deci, îl numeşti frate? Dacă deci nu este frate, cum îi zici: „Tată al nostru”? Pentru că „al nostru” indică alte persoane (din Omilia a 14-a la Epistola către Efeseni).

Între noi nu suntem numai fraţi, ci şi mădulare şi trup. Dacă, pe de o parte, numele fratelui este vrednic de cinste, pe de altă parte, cu mult mai mult numele mădularului este vrednic de cinste (din Omilia a 79-a la Evanghelia după Ioan).

 

“Sfântul Ioan Gură de Aur: Texte alese”. Traducere din limba greacă Preot Ion Andrei Tărlescu. Editura Bunavestire Bacău – 2012