Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur despre post

0
193
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

postMulţi creştini, nedând o prea mare importanţă unui post, îl ţin fără tragere de inimă sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi,trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi cu părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli. În cazul demonizaţilor, mult poate face postul, mai ales când este însoţit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: “Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Mat. 17, 21).

Prin post intarim lupta noastra impotriva vrajmasului.

Aşadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrăjmaşii mântuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el. Trebuie mai degrabă să ne temem de mâncarea multă… Mai ales atunci când este însoţită de beţie. Betia ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de patimi şi ne dăruieşte libertatea duhovnicească. De ce dovadă a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci când ştim că el lupta împotriva diavolului şi ne izbăveşte de robia păcatului?

Nu numai călugării cu viaţa îngereasca sunt însoţiţi de puterea postului, dar şi unii mireni, care zboară pe aripile lui până la înălţimile cugetării sfinte.

Vă amintesc că cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie, cu toate că aveau mare îndrăzneală la Dumnezeu, prin virtuţile lor, posteau adesea, iar postul îi apropia de Dumnezeu.

Adam si Eva trebuiau sa “posteasca”…

Chiar şi cu mult înainte de ei, la începuturile creaţiei, atunci când Dumnezeu l-a plăsmuit pe om, i-a dat deîndată poruncă să postească. Dacă Adam împlinea această poruncă, avea să se mântuiască. “Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânc. Căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decât porunca de a posti.

Dacă şi în paradis era nevoie de post, cu atât mai mult este nevoie în afara să. Dacă înainte ca omul să fie rănit sufleteşte, postul era pentru el medicament, cu atât mai mult este medicament acum, când sufletul său este rănit de păcat. Dacă înainte să înceapă războiul poftelor, era absolută nevoie de post, cu atât mai multă nevoie este acum, când suntem în război cu diavolul. Dacă Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: “pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3, 19). Pentru că Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferinţele şi o viaţă mai grea decât orice moarte.

Vedeţi cum Dumnezeu Se supără atunci când postul este dispreţuit?

Şi nu puteţi să vă închipuiţi cât Se bucura El când ţinem post. Moartea a intrat în om pentru că a nesocotit postul şi este scoasă din el prin post.

Să nu ne temem să postim, căci postul ne scoate din multe rele. Mai văd oameni care, înainte şi după post, se îmbuibă cu hrană şi cu băutura, pierzând astfel folosul postului. Este ca şi cum trupul nostru abia şi-ar reveni dintr-o boală şi când ar da să se ridice din pat, cineva l-ar lovi tare cu piciorul şi l-ar îmbolnăvi şi mai tare. Ceva asemănător se întâmplă şi cu sufletul nostru, atunci când, înainte şi după post, nu suntem cumpătaţi.

Dar şi când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există primejdia ca, ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului.

De aceea, postul de mâncare trebuie însoţit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune şi de luptă duhovnicească. Numai astfel vei aduce jertfă bineplăcută Domnului şi vei avea mult folos.

Sfântul Ioan Gură de Aur

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here