Filogonie, arhiepiscopul Antiohiei, murind, a luat după dânsul scaunul acest fericit Eustatie, bărbat cu adevărat vrednic de o dregătorie ca aceasta, ca unul ce era vestit, cu viaţă sfântă, cu înţelepciune şi cu mare râvnă pentru dreapta credinţă, care a şi fost arătată la întâiul Sinod de la Niceea, al Sfinţilor Părinţi, pe vremea împărăţiei lui Constantin cel Mare. Nevoindu-se cu Sfinţii Părinţi asupra lui Arie, a vădit eretica părere hulitoare a aceluia care zicea că Fiul lui Dumnezeu este făptură, iar nu făcător, străin de părinteasca cinste şi putere.
Eusebie plătise o femeie desfrânată cu daruri mari ca să clevetească asupra sfântului Eustatie.
Deci, Sfântul Eustatie ruşinând şi dând blestemului acel hulitor eres şi mărturisind pe Fiul că este de o fiinţă cu Tatăl, a pornit pe eretici spre zavistie, dar mai ales pe Eusebie al Nicomidiei şi pe Teognie al Niceei.
După moartea marelui Constantin, luând împărăţia Constandie, fiul său, a luat şi eresul lui Arie. Foarte mult apărându-l, a dat putere arienilor ca să izgonească şi să facă rău Bisericii dreptcredincioşilor; întărind erezia cu acea fără de lege şi nedreaptă stăpânire.
Atunci, Eusebie al Nicomidiei, cel mai sus pomenit, după izgonirea Sfântului Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, a mers la Ierusalim cu Teognie al Niceei, a intrat în Antiohia şi acolo, adunând sinod nedrept asupra arhiereului lui Hristos, Eustatie, l-a scos din scaun şi din cinste l-a lepădat, scornind asupra lui pricini nedrepte. Pe de o parte ziceau că n-ar crede drept, ci eretice, ca şi Sauelie; iar pe de alta, cum că ar petrece în necurăţie. Căci Eusebie plătise o femeie desfrânată cu daruri mari ca să clevetească asupra sfântului. Sa zica ca şi cum de la dânsul luând în pântece, ar fi născut prunc. Deci, a intrat femeia aceea în mijlocul sinodului, purtând pruncul pe mâini; a clevetit şi a strigat că de la arhiepiscopul Eustatie a zămislit şi a născut.
Femeia aceea care a clevetit pe sfânt, a căzut în boală cumplită şi grea.
Cei ce judecau au poruncit femeii să-şi întărească cuvântul cu jurământ; şi s-a jurat ticăloasa că nu de la altul, ci de la Eustatie are pruncul. Deci, judecând sinodul, a oprit pe sfânt şi l-a trimis în surghiun. Iar nevinovatul mărturisitor al lui Hristos, Eustatie, răbdând acea nedreaptă clevetire şi izgonire, fiind în surghiun, s-a mutat către Domnul şi s-a dus în patria cerească. Iar femeia aceea care a clevetit pe sfânt, a căzut în boală cumplită şi grea. Apoi, cunoscând că asupra ei era pedeapsa lui Dumnezeu pentru clevetirea cea nedreaptă şi defăimarea sa asupra nevinovatului şi curatului arhiereu, a mărturisit adevărul. A spus că a fost plătită cu aur ca să grăiască lucrul cel de desfrânare asupra sfântului; cum şi de cine se plătise. Iar dacă a jurat că de la Eustatie a zămislit, este drept. Dar acesta era Eustatie fierarul, iar nu arhiepiscopul Eustatie.
Apoi trecând 100 de ani şi Zenon ţinând împărăţia grecească, s-a adus din surghiun cinstitul şi sfântul trup al celui între sfinţi părintelui nostru Eustatie Mărturisitorul. In Antiohia, cu mare cinste, tot poporul a iesit întru întâmpinarea lui, ca la 18 stadii şi mai departe. Au cântat, cu lumânări şi tămâieri, slăvind pe Hristos Dumnezeu, Cel împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin.
Vieţile Sfinţilor, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor
Jurnal Spiritual
