Semnificația icoanei Nașterii Domnului

0
246

icoanaCuvântul și imaginea sunt elemente complementare, întâlnite armonios îmbinate în expresiile iconografice. În icoana Nașterii Domnului sunt prezentați un înger aplecat spre oameni, care vestește mesajul bucuriei de la Dumnezeu, și alți trei îngeri cu privirea spre cer, în stare de rugăciune, care exprimă, prin gesturile lor, cântarea ca dar pentru descoperirea tainei celei din veac ascunse. Pruncul aude și trimite mesajul păcii, al dreptății, al veșniciei din care vine și la care cheamă poporul din întuneric. El nu are mâinile libere pentru a deschide trupul Său către drumul crucii, deși înfășarea în scutece trimite cu gândul la giulgiul de înmormântare. Ieslea în care este așezat are forma unui mic mormânt, ca o preînchipuire a jertfei aduse sub aspect temporal pentru veșnicie. Tânărul care rămâne lângă turma de oi pentru a le păzi este Păstorul cel Bun de care ascultă turma. Alături de Pruncul așezat în iesle se află Fecioara Maria, în starea smerită a rugăciunii de mijlocire pe care o varsă atât Fiul născut fără tată în timp, cât și Tatăl Care L-a născut din veșnicie fără mamă. Cele trei stele care sunt întâlnite pe veșmântul ei, la frunte și la cei doi umeri, simbolizează fecioria înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere.

În planul de jos al icoanei se află dreptul Iosif, tulburat de zămislirea și Nașterea supranaturală a Fecioarei, care este ispitit de bătrânul șiret, cu toiag strâmb ca și gândirea lui. Hainele și înfățișarea bătrânului sunt răvășite de necunoașterea acestei minuni și de dorința împiedicării clipei de extaz prin răutate și suspiciune. Paralel cu toiagul bătrânului, dar în spatele acestuia, răsare copacul vieții către care diavolul nu privește, și care este încă strâmb deoarece jertfa lui Hristos nu fusese împlinită. Acest element iconografic, cât și prezența celor două moașe care pregătesc baia Pruncului, provin din tradiția creștină ulterioară, care încearcă să explice inexprimabilul Nașterii Fecioarei Maria.

Lumina stelei călăuzitoare, despre care oamenii de știință spun că ar fi fost o comentă sau chiar planeta Jupiter, contrastează atât cu luminozitatea cerului, cât și cu întunericul peșterii în care se scufundă. Orientarea razei ce se află deasupra Pruncului nu luminează pe regele Mesia, ci se pierde în deschizătura unde se află cele două animale. Astfel, este simbolizată descoperirea divină care este adresată omenirii. Misterioasa peșteră sau staulul din preajma Betleemului devine centrul spre care converge lumina ochilor conștiinței închinătorilor. Fața Pruncului este fața unui om matur, deși proporția trupului subliniază calitatea Sa de nou-născut. Seriozitatea și maturitatea Pruncului denotă hotărârea cu care vine în lume, nu pentru slăvirea Sa ca om, ci pentru mântuirea ce se aduce prin jertfă.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here