Scurte povestiri cu tâlc

A existat odată un rabin care trăia într-un sat din stepele Rusiei. Timp de douăzeci de ani, el a traversat în fiecare dimineaţă piaţa centrală pentru a merge la sinagogă să se roage, supravegheat îndeaproape de un poliţist care îi ura pe evrei.

Într-o dimineaţă, poliţistul l-a acostat pe rabin şi l-a întrebat unde se duce.

– Nu ştiu, i-a răspuns rabinul.

– Cum adică nu ştii? Timp de douăzeci de ani te-am văzut îndreptându-te către sinagoga din partea opusă a pieţii, iar acum îmi spui că nu ştii unde te duci? Îţi voi da o lecţie ca să te înveţi minte să nu mai minţi!

După care l-a înşfăcat pe bătrân de barbă şi l-a dus la închisoare. Tocmai când întorcea cheia în broasca celulei, rabinul l-a privit cu un licăr jucăuş în ochi şi i-a spus:

– Acum înţelegi de ce ţi-am spus mai devreme că nu ştiu unde merg?

*                      *

*

Un călugăr i-a pus odată următoarea întrebare unui bătrân înţelept:

– Să spunem că există doi fraţi, din care unul se roagă tot timpul în chilia lui, ţine post şase zile pe săptămână şi duce o viaţă austeră. Celălalt îşi petrece tot timpul având grijă de bolnavi. Care dintre ei este mai mult pe placul lui Dumnezeu?

Bătrânul înţelept i-a răspuns:

– Chiar dacă cel care posteşte şi se roagă s-ar spânzura de nas, tot nu ar putea egala măcar unul din actele de caritate ale celui care îi îngrijeşte pe bolnavi.

*                      *

*

Un băieţel de culoare a venit la târg şi privea cu jind un vânzător de baloane. Acesta ştia să îşi vândă marfa: el a dat intenţionat drumul unui balon de culoare roşie, care s-a ridicat în aer, deasupra întregului târg, atrăgând o sumedenie de potenţiali cumpărători tineri.

Apoi vânzătorul a dat drumul unui balon de culoare albastră, apoi unuia galben şi, în sfârşit, unuia alb. Toate baloanele au continuat să se înalţe spre cer, până când au dispărut. Micuţul băieţel de culoare a privit multă vreme un balon de culoare neagră, după care nu s-a mai putut abţine şi l-a întrebat pe vânzător:

– Domnule, dacă i-aţi da drumul şi balonului negru, acesta s-ar ridica la fel de sus ca şi celelalte?

Vânzătorul l-a privit zâmbind cu înţelepciune. El a dat drumul balonului negru, care s-a ridicat spre cer, după care i-a spus băiatului:

– Nu culoarea îl face să se înalţe, fiule, ci ceea ce se află în interiorul lui…

 

Fragmente din volumul Rugăciunea broaştei, de Anthony de Mello

Nota autorului: Povestirile provin din numeroase ţări, culturi şi religii. Ele aparţin moştenirii spirituale a întregii umanităţi. Autorul nu a făcut altceva decât să le culeagă şi să le ordoneze, având un anumit scop în minte. Sarcina lui seamănă cu cea a ţesătorului şi a vopsitorului; lâna şi torsul firelor nu îi aparţin.

V-ar mai putea interesa şi aceste povestioare cu tâlc