5 noiembrie 1880: S-a născut scriitorul Mihail Sadoveanu

2
417

Mihail SadoveanuMihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani – d. 19 octombrie 1961, București) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX.

Opera sa se poate grupa în cîteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian, precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.

Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși.

Urmează gimnaziul “Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni. În timp ce studia la gimnaziu, în 1897, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțînd, însă, din lipsă de izvoare istorice. Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază dreptul. Debutează în revista bucureșteană Dracu în 1897. În 1898 începe să colaboreze la foaia Viața nouă alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnînd cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz.

Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece copii. În același an are loc debutul editorial cu patru volume deodată – Povestiri, Dureri înăbușite, Crîșma lui Moș Precu, Șoimii – în care Sadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 ”anul Sadoveanu”.

În 1910, Mihail Sadoveanu este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași.

În acest an publică volumele Povestiri de seară (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, broșura Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobîndi pămînt ș.a. Colaborează la revista Sămănătorul, dar se va simți mai apropiat spiritual de revista care apărea la Iași, Viața Românească.

În anul 1919 editează, împreună cu Tudor Arghezi, la Iași, revista Însemnări literare. În decembrie, revista își anunță încetarea apariției: Viața românească își pornește iar munca pentru cultură și folos. Noi, cei de la Însemnări literare, reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace. În editura revistei ieșene publică volumul de nuvele Umbre și broșura În amintirea lui Creangă, iar la Editura Luceafărul, volumul Priveghiuri. Devine membru al Academiei Române în 1921.
În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.

În 1928 publică povestirea Hanul Ancuței, aparținînd perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o îmbinație ideală a genului epic și liric.

În anul 1936 Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa scot, începînd cu luna ianuarie, revista lunară Însemnări ieșene. La moartea lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista Viața românească.

După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicînd opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

În anul 1948 publică romanul Păuna Mică.

Un an mai tîrziu în 1949, Mihail Sadoveanu este ales președinte al Uniunii scriitorilor. Cîțiva ani mai tîrziu, în 1952 publică romanul istoric Nicoară Potcoavă, capodoperă a genului. În 1954 publică volumul Aventură în lunca Dunării.

În anul 1955, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961.

Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat alături de Eminescu și Caragiale.

“Sadoveanu cultivă valorile inteligenței, drept nu ale unei inteligente dialectice, ci ale uneia ”așezate” […]. Personajul lui cel mai caracteristic e dominat de înțelepciunea adîncă și puțin sceptică a omului care confruntă orice situație de viață cu o enormă experiență personală, istorică, ancestrală.” (Al. George)

Sursa: istoria.md

Jurnal Spiritual

2 COMENTARII

  1. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

    Buna ziua

    Familia Sadoveanu doreste sa va atraga atentia asupra unei grave erori de informatie.
    Scriitorul MIHAIL SADOVEANU nu a fost niciodata Presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale!
    Singura si unica functie politica pe care a avut-o marele scriitor roman,a fost aceea de Vicepresedinte in Comisia de REGENTA comandata de catre Guvernul Petru Groza,Comisie care trebuia sa faca Tranzitia de la Monarhie la Republica!
    La ordinul lui Petru Groza aceasta Comisie nu a mai fost numita REGENTA ci Prezidiul provizoriu al RPR,are a dainuit 3 luni si jumatate: din 30 decembrie 1947 – 13 aprilie 1948 ,care la infiintare a avut ordinul de a se autodesfiinta in momentul can Constitutia Romaniei va fi elaborata.
    Din 13 aprilie 1948 marele autor roman MIHAIL SADOVEANU pana la moartea lui in anul 1961 nu a mai avut nici o funcie politica in MAN,a fost doar:SIMPLU MEMBRU!

    Aceasta pentru stabilirea adevarului!

    Conducerea Marii Adunări Naționale[modificare | modificare sursă]
    De-a lungul timpului, Prezidiul MAN a fost condus de următorii politicieni (președinte sau vicepreședinți):
    30 decembrie 1947 – 13 aprilie 1948: Constantin I. Parhon (președinte); Ștefan Voitec, Gheorghe Stere, Ion Niculi și Mihail Sadoveanu (vicepreședinți)
    13 aprilie 1948 – 2 iunie 1952: Constantin I. Parhon (președinte)
    2 iunie 1952 – 7 ianuarie 1958: Petru Groza (președinte)
    7-11 ianuarie 1958: Mihail Sadoveanu și Anton Moisescu (vicepreședinți)
    11 ianuarie 1958 – 21 martie 1961: Ion Gheorghe Maurer (președinte)
    21 martie 1961 – martie 1974: Ștefan Voitec (președinte)
    martie 1974 – 18 iulie 1974: Miron Constantinescu (președinte)
    26 iulie 1974 – 22 decembrie 1989: Nicolae Giosan (președinte)

    Cu deosebit respect

    Familia SADOVEANU

    • Mulțumim frumos pentru comentariu și intervenție! Ne cerem scuze dacă sursele noastre prezintă o realitate deformată. Unele manuale și cărți de istorie conțin informații false, după cum cred că știți. De pildă, cele din vremea comunismului arată o cu totul altă viziune, care nu reflectă adevărul în totalitate. Comentariu dv. este vizibil și este menit să-i lămurească pe cei mai puțin familiarizați cu aspectele prezentate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here