Scriitorii SF si prezicerile lor despre progresele tehnologiei

Scriitorii SF au prezis saltul urias al tehnologiei

Arthur Clarke- Scriitorii SF
Arthur Clarke- Scriitorii SF

Scriitorii SF au prezis saltul urias al tehnologiei

Scriitorii SF- Pentru noi profanii, care ne limitam la a folosi calculatoarele, gadgeturile si in curand robotii, este un lucru de mirare cum unii scriitori vizionari au avut acea imaginatie de a scrie cu cateva sute de ani in urma, despre masini ale timpului, avioane ce zboara pe cer si tablete care transmit ganduri si chiar despre roboti. Scriitorii SF se ocupau cu previziunile asupra evolutiei omenirii, care  s-au dovedit a fi adevarate. Au avut un geniu clasat de Dumnezeu care le-a dictat in vise, sau prin intermediul mintii, ceea ce lumea nici nu visa, daramite sa conceapa in timpurile lor. Pentru faptul ca si cartile acestor autori sunt inedite, se spune ca scriitorii Sf au minti diferite de ale noastre.  Iar eu nu cred ca ar fi putut cineva aproba spiritul lor revolutionar, daca acesta nu ar fi fost transpus in literatura SF.

Scriitorii SF si prezicerile lor expuse in carti

  • HG Wells (1866- 1946)

Ok, nu vorbim despre maşini ale timpului, omeni invizibili sau un război cu marţienii, încă- dar în cartea sa, „Men like Gods”, Wells a creat ideea unui robot care prelua mesaje, „oamenii nu vorbesc împreună la telefon. Un mesaj este trimis.. şi apoi se aşteaptă ca celălalt să apese butonul pentru a-şi asculta mesajele acumulate”. Ar putea părea lucruri normale, dar ar trebui să ştiţi că Wells scria asta în 1933. Şi mai incredibil este faptul că în povestirea sa „The Land Iron Clads”  apar tancuri, deşi a fost publicată în 1903.

  •  Arthur C. Clarke (1917- 2008)

Unul din scriitorii Sf este Clarke- omul briliant din spatele „2001- Odiseea spaţială”- a avut cea mai tare titulatură creată vreodată: Cancelar al Societăţii Britanice Interplanetare. El a dezvoltat conceptul de comunicare prin satelit în 1945, idee care a devenit realizabilă abia în 1965. De asemenea, el a discutat şi despre posibilitatea de a transfera conţinutul creierului uman într-un computer. În 2005, într-un interviu pentru BBC, afirma: „Când corpul începe să se deterioreze îţi transferi amintirile şi gândurile, astfel personalitatea va putea fi nemuritoare. Doar le salvezi pe un CD-Rom şi apoi te conectezi– simplu ca „bună ziua”!”. Nu stiu cum ar fi asta, dar in zilele noastre tehnologia nu mai este o enigma nici pentru profani si nici pentru cunoscatori. Practic, ea este un mod de viata.

Asimov- membru “Mensa”

  •  Isaac Asimov (1920- 1992)  Acest geniu-  profesor, autor prolific şi membru Mensa- a formulat „Cele Trei Legi ale Roboticii” în seria sa, „Robotul” începută n 1953. În mare, acestea sunt: 1) un robot nu poate răni o fiinţă umană; 2) un robot trebuie să i se supună „stăpânului” său; 3) să-şi protejeze viaţa, atâta timp cât nu intră în conflict cu primele două legi.
  •  Deşi Asimov nu-şi imagina maşini care să fie şi avioane, credea că drumurile şi podurile nu vor mai fi necesare, pentru că maşinile vor fi dotate cu aer comprimat şi cu schiuri de apă prin care să poată să treacă peste obstacole.

Personaje care se conectau la casetofoane personale

  • Ray Bradbury (1920-2012)

De fapt, Bradbury a urât tehnologia şi a trăit destul de mult încât să fie anti-internet. Dar în cea mai renumită lucrare a sa, „Fahrenheit 451”, personajele sale se conectau la casetofoanele personale, cu un sfert de secol înainte ca Walkman-ul să fie inventat: „Iar în urechile ei, micile scoici făceau ca sunetele să vibreze”. Câinele mecanic din „Fahrenheit 451” care găsea persoanele doar după mirosul transpiraţiei lor este acum folosit de NASA şi este cunoscut ca şi E-Nose, această invenţie îi ajută pe astronauţi să monitorizeze calitatea aerului de la bordul navei şi să adulmece orice poate reprezenta un potenţial pericol.

Jules Verne- Scriitorii SF
Jules Verne- Scriitorii SF
  •  Jules Verne (1828- 1905)

Fericitul autor al operei „20 000 de leghe sub mări” a fost omul cel mai tare. Cine poate uita de submarinul electric al căpitanului Nemo? Sau „proiectilele” care transportau pasageri în „De la Pământ la Lună”? Totodată, el a creat şi câteva concepte. Deşi scrisă în 1889, povestirea lui „În anul 2889” descria o Cronică a Pământului şi un nou cuvânt „newsfeed”, unde cei abonaţi puteau auzi „conversaţii interesante cu reporterii, oamenii statului şi oamenii de ştiinţă”. De asemenea, acesta a susţinut că într-o bună zi oamenii vor putea scrie reclame pe cer.

 Ionela Moldovanu