Biserica prăznuieşte în 6 august “Schimbarea la Faţă a Domnului”, unul dintre cele 12 praznice împărăteşti. Sărbătoarea este numită în popor şi Preobrajenia sau Probojenia. Ea reprezintă momentul revelării divinităţii Mântuitorului în faţa ucenicilor săi.
Semnificaţia tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta.
“Schimbarea la Faţă” a lui Iisus Hristos are ca semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său.
La o săptămână după ce le vesteşte apostolilor patimile Sale, Iisus Se retrage să Se roage şi să Se reculeagă.
Spre deosebire de alte dăţi, când a preferat singurătatea, acum El îi ia cu Sine pe Petru, Iacob şi Ioan (aceiaşi care vor asista şi la Rugăciunea din Ghetsimani) şi urcă pe Muntele Tabor.
Ajunşi în vârf şi obosiţi de urcuş (fizic, dar şi iniţiatic), cei trei ucenici adorm, dar se trezesc pe când Iisus Se ruga Tatălui Ceresc. Momentul este magnific. “S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie vorbind cu El” (Mt. 17, 2-3).
“Schimbarea la Faţă” este chezăşia că orice om, oricât de păcătos, oricât de prăbuşit în afundurile mizeriei, se poate schimba la faţă şi îndumnezei. Nu există cădere din care să nu se poată ieşi, spun Sfinţii Părinţi.
Omul a fost făcut de Dumnezeu la fel de frumos, de strălucitor cum li s-a arătat Iisus ucenicilor pe Muntele Tabor. Mânjit, decăzut prin păcat, omul îşi poate regăsi sfinţenia primordială. Se poate schimba “la faţă”. Este vorba, evident, nu de o schimbare a chipului, ci de una lăuntrică, a sufletului.
Cei care au sărbătorit “Schimbarea la Faţă” a Domnului pe Muntele Tabor povestesc că, în timpul Sfintei Liturghii, se coboară asupra mănăstirii ortodoxe, un nor luminos, care nu are caracteristicile unui nor obişnuit. Norul apare o singură data pe an, întotdeauna în acelaşi loc, în direcţia Nazaretului; apare la aceeaşi vreme, până noaptea târziu.
Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii
Se spune că aceia care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească.
Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba.
Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului.
În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni. Nu trebuie nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul.
Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beţie, tutun, preacurvie, etc.) sigur vor fi vindecaţi.
Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi.
O veche superstiţie spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc. Atunci, cerbii vin să le spurce şi creşte riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară.
În această perioadă să sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele.
Credincioşii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au pentru a fi binecuvântate de preot şi împărţite celor sărmani.
Viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuţi la cele veşnice. Ei trebuie să facă pomană în amintirea şi pentru sufletul acestora.
De “Schimbarea la Faţă”, este dezlegare la peşte, vin şi untdelemn.
La biserică, credincioşii vin cu struguri care, după ce sunt binecuvântaţi, se împart. Este dezlegare la peşte, vin şi untdelemn.
Ana Grama
Jurnal Spiritual
