Scara rulantă este o scară în mişcare care facilitează deplasarea oamenilor între etajele unui magazin universal sau între nivelurile diferite ale unei staţii de metrou. Este, în principiu, o bandă transportatoare simplă, o buclă continuă de trepte metalice unite între ele.
Charles A. Wheeler
Scările rulante sunt instalate de obicei în perechi, una urcătoare, cealaltă coborâtoare, deşi în unele magazine europene există doar scări rulante care urcă. Cele mai multe scări rulante au balustrade care se deplasează cu aceeaşi viteză cu treptele; primele scări rulante aveau balustrade fixe, şi oamenilor le era greu să-şi menţină echilibrul.
În 1892, Charles A. Wheeler şi-a brevetat o versiune a scării rulante, dar nu a construit-o niciodată. Jesse W. Reno a reinventat scara rulantă în 1897, construind-o pentru divertisment la Coney Island, în New York. Apoi a vândut-o Companiei de Ascensoare Otis. Charles Seeberger a proiectat un model propriu de scară rulantă înainte de a se angaja la Otis. În colaborare cu această companie, Seeberger a construit prima scară rulantă funcţională pentru uz comercial, în 1899.
Pentru o vreme, Otis a vândut atât scări rulante Reno, cât şi scări Seeberger. Scara rulantă a câştigat un prim premiu la Expoziţia de la Paris din 1900. În jurul aului 1920, scara rulantă înglobase cele mai bune caracteristici de la modelele Reno şi Seeberger şi ajunsese să arate ca scara rulantă pe care o ştim astăzi. Denumirea de „escalator” pe care o are în limba engleză, derivată din cuvântul latinesc pentru scară, a fost iniţial o marcă înregistrată Otis, dar a devenit atât de populară în limbajul de zi cu zi încât şi-a pierdut statutul de marcă înregistrată (teoretic protejată) în 1949.
Scara rulantă Seeberger
O scară rulantă Seeberger nu avea efectul de pieptănare care ghidează picioarele utilizatorului la ieşirea de pe bandă. Acesta trebuia făcută în lateral. Pentru a asigura ieşirea călătorilor prin părţile ara rulantă dispărea dedesuptul unei insule triunghiulare, care dirija pasagerii într-o parte sau alta. Prima scară rulantă instalată la metroul londonez, cea de la Earl Court, a fost un model Seeberger precum cel descris mai sus. Scara rulantă Seeberger a fost arătată în acţiune în filmul lui Charlie Chaplin The Floorwaker, din 1916, deşi, din păcate, fără insulele triunghiulare.
Scara rulantă în spiral inventată în 1906 ocupă mai puţin spaţiu, dar primul model, construit la staţia de metrou Holloway Road din Londra în 1906, a fost demontat aproape imediat. În anii 1980, scara rulantă în spiral a fost reinventată, cu un success mult mai mare.
Scările rulante instalate la metroul londonez aveau la început trepte de lemn. După incendiul catastrofal din 1987 la staţia Kings Cross St. Pancras, treptele periculoase de lemn au fost înlocuite cu metal. Câteva scări rulante vechi cu trepte de lemn au supravieţuit totuşi până azi, de exemplu la Tyne Cyclist & Wear, din Anglia, sau la magazinul universal Macy’s din New York.
Cea mai lungă scară rulantă din lume se găseşte într-un atrium de la centrul CNN din Atlanta, în Georgia. Are 5 de metri lungime şi se ridică la înălţimea etajului opt.
Invenƫii care au schimbat lumea, Rodney Castleden
Jurnal Spiritual
