„Șarpele a amăgit cu vicleşugul lui“ – reprezentări ale divolului în istorie

0
578

Din punct de vedere istoric, diavolul a avut multe nume și a jucat numeroase roluri. El este cel care o ispitește pe Eva să mănânce din fructul interzis; este Lucifer – îngerul căzut care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; este Satan sau Satana; Belzebu, „prințul întunericului” și balaurul cu care se luptă Sf. Gheorghe.

Astfel, viclenia lui Lucifer – care înseamnă „aducător de lumină” –  este amintită în Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

În Biblie, diavolul mai primește și numele de Belzebu, divinitate venerată de filisteni:  Fariseii însă, auzind, ziceau: acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui? (Matei, 12:24-27)

Însă, potrivit istoricilor care au studiat Biblia există, cel puțin 40 de titluri și denumiri pe care le-a primit diavolul în Biblie. Iată cinci  reprezentări ale ”necuratului” sau ale lui “aghiuţă”, de-a lungul timpului, conform discovery.com.

Gravură de Gustave Doré, ilustrație pentru cântul al XXXIV-lea din Divina Comedie, Infernul.

sarpe1Reprezentare modernă a lui Satan, în care este evidențiată asemănarea lui cu un țap cu coarne și cioc. Asemănarea vine de la sărbătoarea din „Ziua Ispășirii”  descrisă în Vechiul Testament, când un țap era ales pentru a fi trimis lui Azazel în pustie, pentru a face ispășirea : „Să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa Cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă jertfă de ispăşire. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustiu pentru Azazel.” (Levitic 16, 7-10)

sarpe2Imaginile cu Satan datează încă din Evul Mediu. Diavolul este adesea reprezentat ca o fiară înspăimântătoare, cu coarne ascuțite și coadă. În acest mozaic realizat de Coppo di Marcovaldo (1225-1276), în Baptisteriul din Florența. Necurarul este înfățișat cum devorează condamnați, în timp ce monștri în formă de șarpe, broască sau șopârlă ies din corpul său.

sarpe3În unele reprezentări din Creștinism, diavolul a căpătat corp și membre de om, coarne și urechi de berbec, nas și dinții de porc. Această pictură, expusă în prezent în Muzeul din Varșovia,  a fost realizată de Jacob de Backer, în secolul al XVI-lea.

sarpe4În această pictură ce datează din 1519, un preot săvârșește o rugăciune specială de alungare a duhurilor rele.

sarpe5Charles Baudelaire spunea că cel mai mare truc pe care diavolul l-a născocit vreodată a fost să convingă lumea că nu există.

Emanuela Popa

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here