Sărbătoarea zilei – Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului

0
88

11Acest mare dascăl şi luminător al lumii a fost din marea cetate Antiohia, născut la anul 344, din părinţi dreptcredincioşi: tatăl lui se numea Secund şi era căpetenia Siriei, iar mama sa, Antuza. Din fragedă vârstă a pierdut pe tatăl său, iar mama sa, nemaicăsătorindu-se deşi era foarte tânără, îşi închina viaţa creşterii copilului ei. El a fost botezat la vârsta de 20 de ani şi a avut parte prin grija mamei sale, de cei mai vestiţi dascăli din Antiohia: Libanus şi Andragatie. Îndată încă de la început Sfântul arătă o mare dragoste către ştiinţa vorbirii şi cu nevoinţă se puse la învăţătură şi cu ascuţimea minţii ce avea, a deprins toată ştiinţa elinească. Tot aşa a ajuns şi la stăpânirea creştineştilor Scripturi având doi îndrumători de seamă: pe arhiepiscopul Antiohiei, Meletie şi pe Diodor, episcopal din Tars, căpetenia şcolii din Antiohia. Mai era în Antiohia şi o casă creştină de ascetic, pe care o conducea un nevoitor mai în vârstă, Carterius cu numele de unde Sfântul Ioan şi alţi tineri ca el, dezgustaţi de o viaţă călduţă, fără de jertfă, făceau legăminte ascetic din dragoste pentru Hristos. Era ca o mănăstire în cetate. Este timpul când Sfântul Ioan îşi împlini visul său de taină de a duce o vreme, o viaţă pustnicească. În munţii din preajma Antiohiei, el a trăit aşadar patru ani de mănăstire cu viaţa de obşte şi doi ani de pustnicie, într-o peşteră. Deci ajungând astfel la deprinderea vieţii ascetic, Sfântul Ioan a fost ridicat la rânduiala clericilor de Sfântul Meletie arhiepiscopul, care-l şi botezase şi l-a sfinţit diacon (381), iar Flavian urmaşul lui Meletie l-a sfinţit preot (386). În această vreme Sfântul Ioan a scris preafrumoasa lui carte Despre preoţie închinată prietenului său Vasile, căutând să-şi îndreptăţească fuga lui de preoţie, socotindu-se nevrednic.

Ca preot timp de 12 ani, a fost slujitorul şi predicatorul neîntrecut al patriarhiei din Antiohia, alcătuind multe cuvinte de învăţătură. Din acest timp ne-au rămas de la el, Cuvântările asupra Evangheliei lui Matei, Cuvântările despre statui şi Cuvântările la cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, toate adevărate îndreptare pentru o viaţă desăvârşită. Întâmplându-se între timp, că Nectarie, patriarhul Constantinopolului a părăsit viaţa aceasta, Sfântul Ioan a fost chemat cu porunca împăratului Arcadie, ca să fie sfinţit patriarh al Constantinopolului, primind hirotonia canonică din mâinile patriarhului Teofil al Alexandriei la 28 februarie 398. Ca patriarh Sfântul Ioan s-a ostenit mult cu răspândirea credinţei şi convertirea la Ortodoxie a goţilor arieni de la Dunăre, cu evanghelizarea locuitorilor de la sate, cu întemeierea de aşezăminte pentru bolnavi şi săraci, pentru fecioare şi văduve. El nu a încetat nici a predica pentru îndreptarea năravurilor, împotriva luxului, a lăcomiei şi pentru Evanghelia iubirii de oameni.

Dintr-o pricină ca aceasta după căderea de la puterea lui Eutropie, primul dregător al împărăţiei, Eudoxia împărăteasa s-a făcut vrăjmaşă Sfântului Ioan. Şi anume pentru că răpind ea pe nedrept via unei văduve sărace, ce se numea Calitropia, Sfântul a sfătuit-o să nu ţină lucrul străin cu sila. Şi nevrând ea să asculte de cuvintele lui, Sfântul o mustra şi o asemăna cu Izabela şi Irodiada. Iar ea s-a făcut cu totul fiară. Şi a fost izgonit Sfântul de pe scaun, întâi de dânsa, după Sinodul ţinut la Stejar şi condus de patriarhul Teofil, care-l sfințise episcop. Deci după un timp s-a întors Sfântul la scaunul său. Iar după două luni a fost izgonit a doua oară şi surghiunit de împăratul, la Cucuz, în Armenia. Şi îndurând Sfântul multe suferinţe şi-a dat cinstitul său suflet lui Dumnezeu, la Comane în Armenia. Ultimele sale cuvinte au fost:” Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Dar lumea din Constantinopol nu s-a liniştit decât la anul 438, când patriarhul Proclu, unul din urmaşii Sfântului a mutat cu mare alai moaştele Sfântului Ioan, de la Comane la Constantinopol. Împăratul Teodosie cel Tânăr şi sora sa Pulheria au luat parte la serbare, cerând în genunchi iertare pentru părinţii lor. De atunci sfintele moaşte odihnesc cu cinste în biserica “Sfinții Apostoli” din Constantinopol. Celui mai mare predicator din vremea de aur a creştinătăţii, Biserica îi serbează pomenirea de trei ori pe an: la 13 noiembrie şi apoi la 27 şi 30 ianuarie, precum şi în fiecare zi când se săvârșește Liturghia lui.

Proloagele, vol. 1

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here