Săracul gustă mai multe plăceri decât bogatul

0
139
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

fericire2Bogăția pare să aibă mulți adepți și aspiranți. Dar și la masa săracilor putem vedea același lucru; și ei se bucură, iar desfătarea lor este una curată. Nu vă mirați de spusele mele, nu spun aici cuvinte deșarte. Am să vă demonstrez prin fapte.

Se știe că plăcerea pe care cineva o simte la ospețe nu atârnă numai de felul mâncărurilor, ci și de buna poftă și dispoziție a comesenilor. De pildă, cel ce se așează la masă fiind înfometat, va găsi o tot atât de mare plăcere fie că mănâncă o mâncare din cele mai simple, fie că mănâncă una deosebită, rafinată și împodobită în fel și chip. Dimpotrivă, acela care nu cu drag se așează la masă, ci din obligație, care se pune să mănânce nefiindu-i foame, nu va simți nici o plăcere, chiar de i s-ar da cele mai alese bucate, fiindcă pofta nu-i este trezită. Cei săraci nu cugetă să mănânce decât împinși de nevoie și de foame; cei bogați nu așteaptă atât de mult și de aceea, ei nu gustă o plăcere adevărată și curată.

Ceea ce spunem aici nu-i adevărat numai nu privire la hrană, ci și la băutură. După cum foamea este aceea care aduce mai degrabă plăcerea decât mâncărurile în sine, tot așa satea-i aceea care face plăcută băutura, fie chiar când e vorba numai de apă. E ceea ce profetul a spus-o prin cuvintele: „Mierea stâncilor îi satură”. Nicăieri nu citim în Scriptură că Moise ar fi făcut să iasă miere din stâncă, ci peste tot e vorba de râuri, de apă curgătoare, de undă proaspătă. Care-i, așadar, înțelesul vorbelor acelora? Căci Scriptura nu minte niciodată. Evreii erau însetați și erau sfârșiți de nevoi când stătură față cu apa aceea proaspătă; iar pentru ca să arate plăcerea pe care le-o pricinuia băutura, Scriptura a zis miere acestei ape. Ea n-a fost prefăcută în miere, dar însetarea celor care o beau făcea unda aceasta mai dulce ca mierea. De câte ori, sărmani oameni care lucrează, arși de sete, beau apa cea limpede cu plăcerea despre care vorbim, pe când bogații care au la îndemână un vin ales, plin de mireasmă, având toate însușirile unei băuturi deosebite, nu simt niciodată o plăcere comparabilă cu a celor sărmani.

Tot așa-i și cu somnul. Nici o saltea moale, nici un pat împodobit, nici tăcerea care domnește în odaie, nici altceva asemănător nu prilejuiește un somn dulce și plăcut, așa precum îl stârnește munca, osteneala, nevoia numaidecât a dormi; ce binefacere: clipa când te așezi în pat! Viața aduce mărturie aici, iar înaintea ei o aduce Scriptura. Aceasta voia să ne arate Solomon, cel hrănit cu atâtea îndestulări, când zicea: „somnul este dulce pentru rob, fie că a mâncat mult sau puțin”. De ce a zis el acestea? Fiindcă amândouă, lipsa sau îndestularea, gonesc de obicei, somnul. Cea dintâi, uscând trupul, aduce uscăciune ploapelor, înăbușă răsuflarea, pricinuind și alte multe suferințe. Dar oboseala este un fel de balsam, încât nici unul, nici altul din aceste lucruri nepotrivite n-ar putea să împiedice pe om să doarmă. După ce oamenii au alergat ici-colo toată ziua pentru a-și sluji stăpânii, primesc la sfârșit o răscumpărare a trudei și a ostenelii lor, gustând bucuria somnului. Datorită bunătății dumnezeiești, plăcerile acestea nu se cumpără cu aur sau cu argint, ci cu trudă, cu nevoie și cu cumpătare. Bogații nu le pot cumpăra cu prețul acesta. Culcați pe saltele moi, ei adesea își petrec noaptea fără somn. Măcinați de tot felul de gânduri, ei nu se pot bucura de un somn bun. Dar săracul, isprăvindu-și truda cea de toate zilele, cu trupul ostenit, află imediat ce pune capul pe pernă un somn adânc, plăcut și netulburat, răsplată simțită a dreptelor lui osteneli.

Așa că, dacă săracul doarme, bea, mănâncă cu mai mare plăcere decât bogatul, ce preț mai are bogăția, despuiată de ascendentul ce părea că are asupra sărăciei?

Cuvinte alese, Sfântul Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here