În Lunea Albă, prima de după Înviere, care deschide Săptămâna Luminată, în Timiş, oamenii cheamă preoții după Liturghie să le sfințească ofrandele: pască, drob de miel, friptură, prăjituri, colaci, ouă roșii și vin, din care vor „gusta” morții.
Preotul, însoțit de crâsnic, vine la mormântul fiecărei familii; face o scurtă slujbă de iertare a păcatelor răposatului; tămâiază locul și ofrandele iar familia începe să împartă pomana.
„E bine să faci cât mai multe rugăciuni pentru cei plecați din lumea asta. Obiceiul acesta este împrumutat de la catolici, care ies la cimitir în lunea de după Paști, dar nu dau de pomană, ci doar se roagă și duc flori. Tradiția noastră ortodoxă este să dăm de pomană pentru morți în Duminica Tomii”, explică localnicii acest obicei.
Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paști, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).
Săptămâna luminată stă sub semnul luminii și prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele ”Veniți de luați lumină”. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale.
Ana Grama
Jurnal Spiritual
