Un colț de rai – Mănăstirea Brâncoveanu

0
157

Sâmbăta de SusCtitoria brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, stă adăpostită astăzi, ca şi odinioară, sub înaltele pridvoare de piatră ale Munţilor Făgăraş, acolo unde lanţul lor se întrerupe parcă într-o uriaşă “poartă de trecere către fraţii de dincolo de munţi”. Pe aici au trecut călugării aducând cărţi tipărite în Ţara Românească, când românii din această parte a Carpaţilor erau forţaţi să-şi părăsească legea strămoşească.

Aflată la poalele munţilor Făgăraşi, Mănăstirea Brâncoveanu este renumit loc de reculegere şi întărire sufletească. Istoria acesteia începe odată cu secolul al XVI-lea, când satul şi moşia din satul Sâmbăta de Sus intră în posesia boierului Preda Brâncoveanu. Tradiţia spune că acesta a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta. Pe locul acesteia a fost mai târziu ridicată, de către domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti între anii 1688 şi 1714, o biserică din piatră şi cărămidă.

În acea perioadă, se încerca catolicizarea populaţiei din Transilvania, de către Imperiul Habsburgic.

Brâncoveanu reuşeşte întărirea credinţei creştine prin reorganizarea vechii mănăstiri de lemn, într-o mănăstire mai mare şi cu viaţă de obşte. Însă persecuţiile religioase ale austro-ungarilor au făcut victime şi printre români, fiind distruse peste 150 de mănăstiri ortodoxe. Pentru o vreme, Mănăstirea din Sâmbăta de Sus nu a putut fi distrusă, datorită domnitorului Brâncoveanu, însă după ce acesta a fost decapitat de către turci în 1714, trupele habsburgice profită de împrejurările apărute şi dărâmă în 1785 mănăstirea brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, rămânând doar ruine din biserica mănăstirii.

Abia în 1926 se încearcă restaurarea mănăstirii, iniţiatorul acesteia fiind Mitropolitul Nicolae Bălan. Arhitectura bisericii păstrează stilul brâncovenesc, specifică sfârşitului sec. al XVII-lea şi începutul secolului următor. Înalt Prea Sfinţitul Antonie Plămădeală continuă lucrarea mitropolitului.

După 208 ani de la dărâmarea ei de către habsburgi, Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus îţi reia funcţia de lăcaş de cult, fiind sfinţită, şi începând să găzduiască slujbe din anul 1993. Noul hram al mănăstirii este cel al Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

Complexul mănăstiresc de la Sâmbăta de Sus este foarte cunoscut şi datorită fântânii cu apă tămăduitoare, Izvorul Tămăduirii. Fântâna “Izvorul Tămăduirii”, atestată documentar din sec. al XVI-lea, cea mai veche piesă din incinta mănăstirii, a fost restaurată, mai întâi, de Mitropolitul Nicolae Bălan, iar în zilele noastre s-a construit în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar. Tot ca o lucrare de înnoire a Mănăstirii Brâncoveanu se înscrie renovarea şi extinderea altarului din pădure, unde se săvârşesc slujbele religioase în aer liber. Un alt ctitor al Mănăstirii Brancoveanu de la Sâmbăta de Sus este I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, ales în anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crisanei şi Maramureşului.

P.S. Antonie a rezidit din temelie incinta Mănăstirii Brancoveanu.

Lucrarea a fost începută în anul 1985. Sub îndrumarea sa directă s-au făcut reparaţii capitale şi s-a restaurat pictura de la vechea biserica brâncovenească.

O legendă spune că voievodul Matei Basarab a trecut şi el pe acolo. El a fost chinuit de ani buni de o boală de piele; el încearcă şi apa izvorului despre care auzise că este tămăduitoare. După ce s-a spălat cu apa izvorului pe mâini şi pe faţă, n-a trecut mult şi pielea a început să i se vindece. Apoi, scăldându-şi întreg corpul în apa izvorului, domnitorul s-a vindecat în mod miraculos. Mama acestuia a cerut înălţarea unei bisericuţe de lemn acolo, pe care Matei Basarab o fortifică pentru a scăpa de atacurile străine. Călugării mănăstirii spun că izvorul a vindecat mulţi credincioşi de boli diverse, epilepsie, boli psihice sau chiar de cancer.

Muzeul Mănăstirii Brâncoveanu deţine astăzi una din cele mai bogate colecţii de picturi vechi pe sticlă, aparţinând secolelor XVIII-XIX, icoane pe lemn, predominant fiind stilul brâncovenesc, veşminte preoţeşti şi arhiereşti, o colecţie unică de carte veche, manuscrise, pergamente, scrisori, precum şi o valoroasă colecţie de obiecte de cult. Pe latura vestică a incintei se află locurile de odihnă veşnică ale ultimilor mitropoliţi ai Transilvaniei: Nicolae Bălan, Nicolae Colan, Nicolae Mladin şi Antonie Plămădeală.

Atelierul de pictură

Atelierul de pictură al Mănăstirii Brâncoveanu, este cea mai importantă școală de pictură din țară. Scoală este condusă de Părintele Arhidiacon Calinic Morar. Acest atelier a adus un mare renume mănăstirii. Astăzi, atelierul de pictură realizează într-o manieră nouă picturi tradiţionale pe sticlă şi creaţii noi. Acestea respectă vechiul stil impus de meşterii din secolele trecute. (www.manastireabrancoveanu.ro)

Lucrările realizate aici sunt expuse într-o aripă a muzeului mănăstirii, precum şi în interiorul acesteia. Toate picturile sunt realizate manual şi necesită o muncă asiduă şi migăloasă. Nimic nu întrece pentru meşterii de aici bucuria realizării unei noi picturi.

Mănăstirea Brâncoveanu este nu numai un reper important al ortodoxiei Transilvaniei, dar şi un veritabil centru cultural şi spiritual.

Editat Brîndușa Dediu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here