Salamul de Sibiu, protejat oficial ca marcă în Uniunea Europeană

„Salamul de Sibiu” a devenit cel de-al doilea produs românesc inclus în registrul celor ce poartă denumirea de „Indicație Geografică Protejată” (IGP). Comisia Europeană a aprobat, în data de 19 februarie 2016, cererea de înregistrare depusă de autoritățile române.

Salamul de Sibiu este un salam crud-uscat; este realizat din carne provenită de la porci ajunşi la maturitate şi din slănină tare. Este asemănător cârnatului, acoperit cu un strat subțire de mucegai. Cu o perioadă de maturare-uscare îndelungată, de minim 60 de zile în prezenţa mucegaiului nobil, are o aromă specifică, inconfundabilă.

Este supus afumării cu lemn de esenţă tare, maturării şi uscării la rece. Pentru maturare se utilizează produse alcoolice, cum este vinul alb, roşu sau vin rose; vinars, vinuri spumante șo bere neagră. De asemenea, sunt folosite culturi de mucegai nobil (spori) – Penicillium nalgiovensis sau un amestec de diferite tipuri Penicillium, care conţin obligatoriu Penicillium nalgiovensis.

El este produs în București și în județele Bacău, Brașov, Covasna, Călărași, Ilfov, Prahova și, după cum sugerează și numele, Sibiu. Primele referiri la producția și comercializarea lui datează din secolul al XIX-lea, el fiind denumit inițial „Salam de iarnă”.

România are o tradiţie de peste 100 de ani in producerea Salamului de Sibiu. Pentru acesta există o documentaţie care atestă că produsul a început în 1910, concomitent, în două zone diferite din România, arealul Sibiului, la Mediaş şi cel a Văii Prahovei.

Ana Grama

Jurnal Spiritual