Credeţi că e bine să visăm cu ochii deschişi?

0
4090
să visăm cu ochii deschişi,,Un vis cu ochii deschişi este doar un mijloc prin care “tragem cu urechea” la gândurile noi, generate de subconştient. Noi credem că astfel ne pierdem timpul, dar, de fapt, o fântână intelectuală este pe cale să izvorască.” – Jonah Lehrer

,,A visa nu e legat doar de timpul nopţii. Se visează şi ziua, chiar – şi mai ales – atunci când realitatea ne pare o împrejmuire ce trebuie sărită, atunci când este un viitor de construit.  Visele sunt dorinţe – spune Cenuşăreasa – de fericire, adaugă.

Şi aici e partea lor delicioasă: visul duce la descoperirea tuturor lucrurilor frumoase care te fac fericit; visul te face să gândeşti că, aproape în mod magic, obstacolele care împiedică atingerea fericirii sunt depăşite, şi, ca în poveşti, finalul plăcut este asigurat. Dar aici se nasc problemele: să fii unul care „visează cu ochii deschişi” nu e totdeauna un compliment favorabil, „ţine-ţi picioarele pe pământ” (ca şi cum ai spune că eşti cu capul în nori) este recomandarea ce vine imediat după.’’ (Angi Pop)

E bine aşadar, sau nu e bine să visăm cu ochii deschişi?

Cu siguranţă părerile sunt imparţite. Cei care cred că e bine să visăm cu ochii deschişi vor argumenta spunând, că visând devii un om mai creativ, fiindcă visele dezvoltă imaginaţia, iar asocierile pe care le face subconştientul în cadrul reveriilor sunt de multe ori dintre cele mai neaşteptate, lucru ce te poate ajuta să găseşti soluţii nebănuite la probleme importante, la care nu ştiai răspunsul.

Nu în zadar se spune că descoperiri epocale, care au revoluţionat omenirea s-au datorat faptului că geniile din spatele lor, fără excepţie, de la Einstein la Newton şi-au lăsat mintea să călătorească liber şi să rătăcească în visare. ,,Despre Einstein se spune că a început a sa celebră teorie a relativităţii în timp ce visa cu ochii deschişi, asta după ce a fost exmatriculat de la şcoală. Mult mai precis, este cunoscută situaţia lui Newton, despre care se cunoaşte că a simţit inspiraţia în momentul în care, din întâmplare, a văzut căderea mărului din copac, în grădina mamei sale din Lincolnshire. Mai mult de atât, filozoful grec Arhimede, a strigat celebrul ,,Evrika’’ atunci când a intrat în apă şi a văzut creşterea nivelului acesteia pe peretele căzii acelor vremuri.’’ (privireinviitor.ro)

Şi unii psihologi spun, că visarea cu ochii deschişi e un lucru bun, fiindcă stimulează memoria şi creativitatea.

Un studiu apărut în Psychological Science ce se adresează tuturor celor care au fost în adolescenţă cu ,,capul în nori’’ sau care la orele de curs visau cu ochii deschişi în loc să fie atenţi la dascălii lor, tuturor celor care-şi lasă gândurile să umble pe unde n-ar trebui, sau care sunt absorbiţi de fenomene pasionante, a arătat că în realitate capacitatea de a visa în timpul altei activităţi este semnul unei memorii excelente de lucru, deci de inteligenţă.

Cei care cred că e bine să visăm vor mai spune, că un om care visează e un om mai optimist, un om mai plin de speranţă, un om care alungă singurătatea, plictiseala şi stresul din viaţa sa, fiindcă gândurile îi sunt canalizate spre lucruri care îi fac plăcere şi îl liniştesc, e un om care nu vede doar în alb şi negru viaţa sa, ci o vede şi în culori vii, e un om care face ca multe poveşti să devină realitate, e un om care va reuşi să îşi ţină în frâu reacţiile necontrolate, de tip reflex necondiţionat, atunci când ceva sau cineva îl deranjează, fiindcă ,,folosită aşa cum trebuie, reveria este un instrument util al maturizării.

Când visezi cu ochii deschişi, se poate întâmpla să retrăieşti, aşa cum se mai petrece şi în visele nocturne, întâmplări reale, eventual unele situaţii care nu au mers bine.

Dacă te-ai certat cu cineva, de exemplu, rememorând întâmplarea, îţi poţi imagina cum ar fi reacţionat celălalt dacă ai fi ales alte cuvinte sau altă reacţie, cum ar fi decurs lucrurile, evident mai bine decât au făcut-o în realitate. Iar data viitoare, într-o situaţie asemănătoare sau în cazul aceleiaşi persoane, cu siguranţă, te vei descurca mai bine! ‘’ (Roxana Humeniuc)

Unii cred că viaţa ar fi mult mai grea şi mai monotonă dacă oamenii nu ar mai visa, fiindcă visele te ajută să poţi zâmbi chiar dacă eşti în impas, te ajută să nu mai fii trist şi depresiv, te ajută să te adaptezi la ritmul din ce în ce mai alert al lumii stresante în care trăim, te ajută să îţi dezvolţi valorile morale, te ajută să trăieşti o stare de bine din punct de vedere socio-emoţional, aşa că, atât timp cât ştii să faci diferenţa între vis şi realitate, aceştia te sfătuiesc să visezi.

Ce spun cei care cred că nu e bine să visezi cu ochii deschişi?

  Spun, că singuraticii se numără printre persoanele care visează cel mai mult cu ochii deschişi şi se retrag în lumea lor sigură şi frumoasă plăsmuită de gândurile lor, însă extrema nu este deloc indicată, fiindcă aceştia au de multe ori tendinţa să se izoleze şi mai mult de cei din jurul lor dacă visează în exces, pierzând contactul cu lumea reală.

De asemenea atunci când nu doreşti să accepţi o situaţie urâtă şi neplăcută din viaţă îţi doreşti cu disperare una frumoasă şi fericită şi atunci ţi-o imaginezi detaliu cu detaliu, reuşind astfel să evadezi din realitate, într-o lume în care suferinţa nu îşi are locul, în care eşti fericit şi lipsit de griji şi probleme, dar acest lucru poate fi unul negativ atunci când exagerezi şi nu mai faci diferenţa între realitate şi iluzie.

De asemenea  reveriile referitoare la alţi oameni îţi pot crea imagini eronate în legătură cu aceştia. ,,Visele trebuie să ajute, să sublinieze judecata, nu s-o întunece. Este valabil mai ales în cazul persoanelor pe care nu le cunoaştem prea bine sau a celor faţă de care nutrim sentimente puternice, pozitive sau negative. Reveriile pot atribui însuşiri, caracteristici şi intenţii pe care, de fapt, celălalt nu le are şi te fac să ignori sau să refuzi realitatea. Deşi creativă, visarea nu apare mereu în cel mai bun moment.

Iar dacă împrejurarea în care se declanşează procesul este una nepotrivită, consecinţele pot fi mai puţin plăcute.

Nu prea este indicat să începi să visezi în timp ce şeful îţi explică ceva, chiar dacă ţie nu ţi se pare interesant ce spune, când faci de mâncare şi rişti să arzi ceva sau – foarte grav – atunci când te găseşti la volan. Reveriile, ca şi alte procese cerebrale, trebuie educate. Important este să conştientizezi trecerea în această stare şi să o canalizezi în funcţie de circumstanţe. Impactul pozitiv sau negativ pe care îl are reveria ţine, adesea, de context. Şi nu uita că este necesar să existe o măsură în toate.

Ca remediu anti-stres, anti-plictiseală şi pentru bună dispoziţie, reveriile sunt excelente, mai ales dacă nu ai neapărat mult timp la dispoziţie să faci ceva ,,mai interesant’’. Ajută şi în cazul fobiilor, ca un prim pas, pentru relaxare, însă, dacă visarea îţi subliniază stările negative, precum nesiguranţa de sine, gelozia, ura, atunci ar fi bine să începi să te gândeşti la lucruri mai placute.’’ (Roxana Humeniuc) De asemenea visarea este adesea asociată de mulţi dintre noi cu lenea sau neseriozitatea. Trăim în era productivităţii, sub un stres continuu de a face mereu ceva constructiv, de a nu pierde timpul şi atunci visarea cu ochii deschişi este percepută ca o mare pierdere de timp.

La ce visăm cu ochii deschişi?

Unii visăm, că trăim într-o lume mai frumoasă şi mai bună în care să domnească doar iubirea, frumosul, înţelegerea între toţi oamenii indiferent de vârsta lor, indiferent de statutul lor, indiferent de naţionalitatea lor, indiferent de toate diferenţele de orice natură care ne împiedică să trăim astăzi în pace şi armonie.

Visăm, că trăim într-o lume în care iubirea învinge ura, frumosul – uratul, binele – răul, adevărul – minciuna, smerenia – mândria, pacea – războiul şi violentele, fericirea – tristeţea, nădejdea – deznădejdea, optimismul – pesimismul, sănătatea – boala, blândeţea – asprimea, milostivirea- zgârcenia, adevărul – minciuna, cinstea – hoţia, etc, în două cuvinte, visăm la o lume perfectă. O lume perfectă este o lume a iubirii de Dumnezeu şi semeni, o lume perfectă este Raiul pe pământ şi visăm, că avem o baghetă fermecată, o baghetă cum aveau zânele bune din poveşti, cu care transformăm noi lumea, aşa cum ne-ar plăcea ea să fie, o lume minunată, o lume de poveste.

Unii visăm, că ne-am găsit adevărata menire pe acest pământ, visăm că ne-am înmulţit talanţii primiţi în dar cu multă iubire de la Bunul Dumnezeu şi că i-am înmulţit cu folos slujindu-l cu iubire şi credinţă, punându-ne cu multă iubire darurile primite la dispoziţia semenilor noştri.

Unii visează că sunt medici de suces, alţii profesori iscusiţi în a introduce copiii în tainele învăţăturii, alţii visează că sunt preoţi, vrednici slujitori ai Bisericii Lui Hristos.

Alţii visează că sunt ingineri, alţii arhitecţi, etc şi câte vise frumoase nu avem cu toţii privind profesia noastră, privind rolurile pe care ni le dorim să le împlinim în familia noastră, în comunitatea noastră, în societatea noastră. Visăm să fim părinţi buni, visăm să fim soţi perfecţi, visăm să fim vecini buni, colegi buni, visăm să  iubim şi să  fim iubiţi de oamenii din jurul nostru, visăm că suntem înconjuraţi doar de prieteni sinceri şi loiali.

Ce mai visăm frumos?

Visăm că avem o viaţă liniştită, lipsită de griji şi de nevoi, visăm că necazurile ne ocolesc, visăm că suntem mereu fericiţi ca nişte copii lipsiti de probleme, visăm că viaţa e mereu frumoasă şi roz, visăm că avem o cruce spirituală uşoară şi că nu ne împiedicăm sau nu cădem niciodată în genunchi sub greutatea ei.

Visăm, că putem colinda prin întreaga lume, visăm că vizităm locuri de o frumuseţe care îţi taie respiraţia, visăm că am vizitat locuri încărcate de spiritualite, cultură artă şi istorie, visăm că după ce am colindat întreaga lume pe cărările imaginaţiei, aducem în lumea reală tot ce ce am găsit minunat şi frumos  acolo. Visăm că am scurtat distanţele ce ne despart de cei dragi, visăm că putem călători în timp, visăm îngeri, visăm că zburăm, visăm că suntem nemuritori, că rămânem mereu tineri şi frumoşi. Şi câte şi câte lucruri nu visăm! Avem visuri şi frumoase şi urâte şi îndrăzneţe şi mai puţin îndrăzneţe şi mai aproape de realitate dar şi complet ireale, de domeniul fantasticului.

Sufletul fiecărui om este ca un cer înstelat de stelele viselor, dorinţelor, speranţelor, idealurilor lui.

Fiecare suflet e un cer mai mult sau mai puţin înstelat, după credinţa şi nădejdea sa, fiecare suflet e un cer cu vise şi idealuri mai îndrăzneţe sau mai apropiate de realitate. Omul credincios şi cu nădejde în Bunul Dumnezeu, ştie că o parte din visele lui se pot realiza dacă sunt spre folosul lui, şi rămân să lumineze şi mai puternic cerul sufletului lor, ţinând aprinsă mereu candela speranţei şi nădejdii.

Nu se supără, nu deznădăjduiesc când o parte din vise cad, ca nişte steluţe căzătoare, nu se supără şi cred că nu au fost vise plăcute Bunului Dumnezeu. Însă sunt oameni care au cerul sufletului lor aproape în întuneric din cauza deznădejdii ce i-a cuprins în urma greutăţilor vieţii. Flacăra candelei sufletului lor de abia mai pâlpâie. Trebuie să-i ajutăm pe aceşti semeni ai noştri care cred, că nici un vis de-al lor nu se mai poate împlini, care cred că toate visele lor s-au transformat în stele căzătoare, că nu e aşa, că unele vise se pot realiza cu ajutorul Lui Dumnezeu.

Dacă crezi că un vis e important pentru tine vei găsi o cale pentru înfăptuirea lui, dacă nu vei găsi întotdeauna o scuză.

Dacă crezi cu adevărat într-un vis îndrăzneţ, într-un vis care crezi că îţi poate schimba viaţa în bine, găseşti calea pentru a-l face să devină realitate. Cauţi soluţii, te rogi Bunului Dumnezeu să te ajute, te rogi să îţi dea putere şi răbdare să poţi ajunge la capătul ,,ţintei’’, îl rogi să îţi lumineze mintea să ştii să iei deciziile cele mai bune, îl rogi să te binecuvânteze cu hărnicie, tenacitate, voinţă, îl rogi să îţi scoată pe această cale oameni care să îţi fie sprijin şi ajutor.

Dacă crezi că acest vis e important pentru tine şi semenii tăi, te lupţi şi cu morile de vânt, te lupţi cu oboseala, te lupţi cu timpul, te lupţi cu răutatea şi egoismul celor din jur, te lupţi cu orice obstacol care îţi stă în cale şi reuşeşti să îl îndepărtezi. Dacă nu crezi că acest vis e important îţi măguleşti neputinţa, lenea, laşitatea, lipsa de voinţă, lipsa de curaj şi frica de eşec cu scuze multiple, cu scuze care să îţi liniştească într-un fel conştiinţa, adică vrei să îi transmiţi acesteia mesajul, că nu era un vis realizabil, că oricât ai fi încercat nu ai fi putut să îl împlineşti, că era totul o pierdere de timp, timp pe care ai fi putut să îl foloseşti altfel.

Când capitulezi uşor înseamnă că ţi-ai pierdut visul.

De ce? Pentru că, pentru un vis frumos, pentru un vis îndrăzneţ, pentru un vis în care crezi, pentru un vis care te motivează, eşti în stare să te sacrifici foarte mult. Eşti în stare să pierzi timp, nopţi şi zile, eşti în stare să îţi sacrifici sănătatea dacă e nevoie, eşti în stare să renunţi la multe lucruri, dar dacă capitulezi, înseamnă că ai renunţat la visul tău, înseamnă că nu ai crezut cu adevărat în acel vis, nu ai avut poate credinţa că se va împlini şi ţi-ai zis, că nu mai are rost să te sacrifici, sau nu ai avut destulă putere şi curaj să te lupţi cu cei care au încercat să îţi pună piedici.

Sau poate ai obosit, sau poate viaţa te-a adus în postura să nu mai crezi în visuri, ci să trăieşti doar în prezent. Eu una sunt o visătoare incurabilă, pentru unele visuri am luptat cu toate armele mele, dar pentru împlinirea altora am renunţat uşor. Visul meu cel mai mare, mai frumos şi mai îndrăzneţ, e să nu mă împotmolesc pe drumul mântuirii, e să ajung la ,,ţintă’’, dar trebuie să lupt din răsputeri pentru a nu capitula şi a pierde împlinirea acestui vis minunat.

Cei ce abandonează nu câştigă cei ce câştigă nu abandonează.

De multe ori pentru a-ţi atinge unele obiective, unele scopuri, pentru a-ţi împlini unele vise, vise poate îndrăzneţe şi nu uşor de atins, e greu, e nevoie de multă muncă, de mult sacrificiu de multă dăruire. E nevoie să ştii să te adaptezi la multe situaţii din care multe neplăcute.

E nevoie să ştii cum să lupţi cu răutatea oamenilor, cu invidia lor, cu judecata lor, e nevoie să ştii să depăşeşti multe obstacole şi să ai puterea să mergi până la capăt indiferent de greutăţile cu care te întâlneşti pe drumul împlinirii acestor vise ale tale. Dacă abandonezi nu câştigi nimic, dacă abandonezi nu mai cunoşti bucuria atingeri ţintei tale, dacă abandonezi dai dovadă de laşitate, dai dovadă că nu ai încredere în Bunul Dumnezeu, că nu ai încredere că Acesta îţi întinde o mână de ajutor dacă visul tău e folositor pentru tine şi semeni.

Dacă abandonezi poţi pierde şansa de a şti cum e să fii purtat în braţe de Bunul Dumnezeu atunci când ai fost îngenuncheat.

Dacă abandonezi nu ştii cum e să fii jos şi apoi să te ridici dintr-o dată cu credinţă şi nădejde în purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu. Dacă abandonezi înseamnă că eşti un om slab, un om fără credinţă, un om care este dărâmat sub greutatea crucii sale spirituale, este un om care nu vrea să fie asemenea cu Bunul Dumnezeu care şi-a dus cu demnitate Crucea pe drumul Golgotei. Dacă abandonezi înseamnă că nu ai avut încredere în cuvintele Bunului Dumnezeu, care a spus: Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!

Fiecare om are visuri, fiecare om are nevoie să aibă succes în ceea ce face, pentru a fi motivat de a merge mai departe, de a se implica în alte acţiuni îndrăzneţe care să aibă rezultate extraordinare. Nu e interzis să ai visuri, nu e interzis să îţi doreşti să ai suces în tot ceea ce faci, dar trebuie să conştientizezi, că tot ceea ce ai realizat bun, că tot succesul tău nu îţi aparţine în totalitate.

Îţi aparţine şi ţie, fiindcă ai muncit pentru el, te-ai sacrificat pentru el, dar aparţine şi Lui Dumnezeu care te-a înzestrat cu multe daruri, care te-a înzestrat cu calităţi, abilităţi şi aptitudini care te-au ajutat să dobândeşti succesul, care te-a înzestrat cu putere de muncă, cu sănătate, cu inteligenţă, etc. şi a fost alături de tine pe tot drumul parcurs până la atingerea succesului, până la împlinirea visului.

Trebuie să ai încredere în tine, dar să ai acea încredere că poţi, doar cu ajutorul Lui Dumnezeu, că poţi doar dacă Bunul Dumnezeu e sprijinitorul tău.

Trebuie să îţi păstrezi modestia în tot ceea ce faci, să nu te lauzi pe tine cu realizările tale, pentru că atunci vei pierde darurile Sfântului Duh, îl vei pierde pe Dumnezeu şi fără Dumnezeu cazi de la înălţimea la care ai ajuns, cazi în prăpastia neputinţei şi cu greu te mai ridici de acolo, dacă nu crezi că Dumnezeu a făcut posibile succesele tale de până atunci, dacă nu crezi că Bunul Dumnezeu te-a ajutat să îţi împlineşti toate visele frumoase. Şi dacă conştientizezi acest lucru şi dacă îi mulţumeşti Bunului Dumnezeu pentru orice vis devenit realitate, cu siguranţă multe stele ale viselor viitoare de pe cerul sufletului tău, nu vor deveni stele căzătoare.

Nu contează ce vrei, contează ce faci.

Cu toţii avem vise îndrăzneţe, vise şi dorinţe frumoase, dar dacă nu facem nimic să le punem în practică e în zadar. Să luăm drept exemplu dorinţa de mântuire. Vrem cu toţii mântuirea, dar dacă faptele noastre nu duc spre împlinirea acestei dorinţe e în zadar. Trebuie ca gândurile frumoase să fie însoţite de fapte bune şi frumoase, credinţa fără fapte e o credinţă fără roade.

E bine să ai un ţel, dar şi drumul spre el contează.

Degeaba îţi stabileşti scopuri frumoase, scopuri îndrăzneţe şi bune, scopuri plăcute Lui Dumnezeu, degeaba ai vise frumoase, dacă mijloacele prin care reuşeşti să-ţi atingi aceste scopuri şi să îţi împlineşti aceste vise sunt ,,neortodoxe’’. Dacă îţi stabileşti drept scop ,,atingerea ţintei’’ (mântuirea) trebuie să conştientizezi că drumul până la aceasta este un drum greu pe care poţi răzbate doar cu iubire, credinţă, răbdare, smerenie, milostivire, bunătate, blândeţe, călcarea voii proprii, lăsare în grija Lui Dumnezeu, etc. Şi orice obiectiv, orice vis din viaţa noastră trebuie împlinit fără a face pe cineva să sufere, fără a ,,călca peste cadavre’’, fără a ne încălca unele principii şi valori morale în care credeam, fără a sluji celui rău.

Vrei să-ţi realizezi visele? Trezeşte-te!

Visând treaz, punându-ţi imaginaţia şi creativitatea la treabă, există o mare şansă să îţi doreşti să te trezeşti şi din somnul indiferenţei, al lenii, al mulţumirii cu ceea ce ai realizat până în acel moment. Te trezeşti din acest somn, te foloseşti de toate mijloacele de care poţi dispune: aptitudini, abilităţi talente, cunoştinţe, motivaţie, voinţă, muncă, hărnicie, credinţa că poţi să îţi împlineşti visele, şi ele vor putea fi realizabile.

Ca să îţi îndeplineşti toate visele frumoase, toate obiectivele de folos pentru tine şi cei din jurul tău trebuie să ai curaj să lupţi pentru împlinirea acestora, trebuie să ai curajul să încerci de multe ori lucruri noi în viaţa ta, trebuie să ai curajul să rişti să faci primul pas pentru împlinirea lor. Şi apoi întotdeauna cel mai greu e să te decizi să faci un lucru, ca apoi după ce ştii ce vrei să faci, toate se derulează de la sine. Iar dacă faci primul pas pe un nou drum cu Bunul Dumnezeu alături, deja eşti la jumătatea sa, fiindcă cu Bunul Dumnezeu alături, toate drumurile se parcurg mai repede şi mai uşor, toate visele frumoase şi de folos se împlinesc.

Jim Morrison ne-a sfătuit să nu spunem niciodată că visele sunt inutile, inutil e sufletul care nu ştie a visa

Să nu uităm însă, că visele noastre sunt în concordanţă cu gândirea noastră, cu interiorul nostru, sunt o oglindă a subconştientului nostru, căci aşa cum a spus Părintele Arsenie Boca: ,,noi avem două adâncuri în noi: unul e al pământului de pe noi, subconştientul, pivniţa întunecoasă a fiinţei noastre în care aruncăm tot ce refuză conştiinţa. În acest adânc al pământului de pe noi, avem depozitat tot materialul cenzurat şi interzis al fiinţei noastre. Acesta e materialul care răbufneşte în stare de vis, când cenzura conştiinţei e inactivă’’.  Să avem aşadar gânduri frumoase şi luminoase şi un  suflet frumos şi curat în care sălăşluieşte Harul Sfânt, ca şi visele noastre să fie vise frumoase şi plăcute Lui Dumnezeu şi a căror împlinire să aducă iubire şi bucurie în viaţa noastră şi a celor din jurul nostru. Amin.

Cristina Toma

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here