Să slujim oamenilor prin fapte bune

0
123

oameni„A crescut copii, a fost primitoare de străini, a spălat picioarele sfinților, a ajutat celor strâmtorați, s-a ținut stăruitor de tot ce este lucru bun.” (I Timotei 5, 10)

Așa erau diaconițele în primele veacuri ale creștinismului: credincioase, pline de râvnă, săritoare la orice nevoie, neobosite, pătrunse de un singur gând, de o singură năzuință: să facă totul întru slava lui Dumnezeu.

„Toate ale voastre cu dragoste să se facă” (I Corinteni 16, 14), spunea Apostolul Pavel. Ce putea să o inspire pe o asemenea femeie să facă fapte de milostenie, ce putea să o întărească pe înălțimea deplinei jertfiri de sine, dacă nu dragostea, care-i în stare să încălzească, să învioreze și să lumineze totul în jurul ei? Uitând de sine, ea se dăruia Domnului, iar prin El oricărui aproape.

Această slujire ne stă la îndemână și nouă. Domnul, Care a fost între oameni „ca unul care slujește”, i-a învățat și pe ucenicii Săi să slujească. Așa stau lucrurile și astăzi: pentru adevărații Lui ucenici, întreaga viață e o slujire. Aceștia „umblau din loc în loc făcând binele”, dându-și seama că „mai fericit este a da decât a lua” (Faptele Apostolilor 20, 35), și când asemenea suflete trec în veșnicie, „faptele lor vin cu ei” (Apocalipsa 14, 13). Da, binele făcut nu moare, candela aprinsă nu se mai stinge; ea continuă să lumineze mult timp după ce a fost luată de la noi ființa dragă; înrâurirea ei este nesfârșită, nici măcar moartea nu poate să o nimicească; ea se trage la cele cerești.

Steaua luminoasă, chiar de a pierit de la orizontul nostru, nu se va stinge niciodată, și la Dumnezeu se păstrează orice vorbă bună, orice încercare de a îmbărbăta și de a mângâia un nefericit, orice sfat bun dat la vreme și luat din singurul Izvor unic al iubirii adevărate. Întâlnim iar și iar – atât în noi înșine cât și în alți oameni – urmele binecuvântatei înrâuriri a celor de care am rămas lipsiți: pomenirea lor ne devine atunci deosebit de vie, și noi, cu bucurie și cu recunoștință, ne dăm seama că „cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice” (II Corinteni 4, 18).

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here