Să nu cutezăm să deznădăjduim

0
154

sa nuFiecare se ajută unul pe altul și-și zic: „Curaj!” ( Isaia 41, 6; Biblia 1982)

Să respectăm cu strictețe două reguli de viață: să nu deznădăjduim niciodată și nici să nu-i facem pe alții să deznădăjduiască. Să nu cutezăm să deznădăjduim, pentru că starea noastră sufletească se poate răsfrânge și asupra celor din jur și gândurile noastre negre i-ar putea face să-și piardă speranța în viitor și puterea de a lupta cu ispitele. Mai bine să tăcem, decât să dăm glas dinainte temerilor noastre. Dacă inima ne este plină de bucuria speranței, ne vom putea spune cu glas tare credința și bucuria pe care ni le-a dat Domnul, ceea ce se va răsfrânge, ca o binecuvântare, asupra celor din jurul nostru.

Deseori oamenii își încrucișează mâinile a disperare, văzând că munca le este zadarnică, că roadele întârzie să se arate, că secerișul este departe. Când pune stăpânire de tăria și tenacitatea cu care pe noi o asemenea stare de spirit, să ne aducem aminte de tăria și tenacitatea cu care S-a trudit Hristos pe pământ. Nădejdea nu L-a părăsit niciodată, deși nu a câștigat o biruință vizibilă, iar strădaniile Lui puteau să rămână zadarnice.

Să purtăm mereu în inimă acest minunat exemplu, să nu uităm că, într-o zi mohorâtă, în spatele norilor strălucește soarele și, așteptând cu răbdare, ca el să apară din nou pe cer, să nu ne îngăduim niciodată să cădem în disperare. Disperarea ne retează orice avânt, ne face să ne simțim slabi. Să privim cu curaj înainte, căutând mereu un punct luminos. Domnul ne va călăuzi speranța, iar viața din jurul nostru ni se va părea mai veselă, mai luminoasă și mai frumoasă.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here