Într-un sat, un tânăr a început să se spovedească şi să se împărtăşească în fiecare lună. Lumea a şi început să clevetească, ba că tânărul e bolnav, ba ca are vreun păcat greu pe suflet, ba că vrea să se călugărească şi… câte şi mai câte… Ceilalţi tineri de seama lui şi mai mari, unde-l întâlneau îl pişcau cu vorba şi-l batjocoreau.
Chiar şi părinţii au început să-i spună: „Măi, Petrişor, nu-i lucru rău ce faci, dar nu te face de râs şi de batjocură în sat; dacă oamenii bătrâni, nici ei nu se împărtăşesc în fiecare lună, pentru ce să faci tu altfel?!
Pentru că, răspunse Petrişor cuviincios, eu nu vreau să mă iau după unul sau altul, ci după învăţătura Sfintei noastre Biserici, iar părintele mi-a spus că dacă mă pregătesc cum se cuvine este foarte bine să mă împărtăşesc în fiecare lună. Mie mi-e mai scumpă împărtăşirea cu Sfintele Taine ale Domnului Hristos, decât părerea lumii despre mine. Mai bine să fiu batjocorit de lume, decât să mă despart de învăţătura şi dragostea Mântuitorului Hristos.
Aşa a trecut mai bine de un an, dar acum Petrişor nu mai era singur, ci peste 20 de tineri se mărturiseau şi se cuminecau în fiecare lună. Multă lume a urmat pilda cea bună a lui Petrişor, batjocura a pierit, credinţa s-a întărit, faptele bune s-au înmulţit şi Harul lui Dumnezeu peste mulţi a coborât.
Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016
