Să ne rugăm Bunului Dumnezeu sa devenim facatori de pace

Sa ii daruim bunului Dumnezeu o bucatica din sufletul nostru

 Bunului Dumnezeu- Înainte de a dărui câte o bucățică din sufletul meu, cititorilor cuvintelor mele, cer mereu binecuvântarea Bunului Dumnezeu, pe Care Îl rog să mă lumineze să scriu ceva folositor pentru semeni. Să scriu cuvinte ce alină, ce bucură, ce înfrumusețează sufletul și viața celor ce le citesc.

E noapte, e târziu și simt nevoia să dăruiesc din preaplinul inimii mele câteva cuvinte pe care Bunul Dumnezeu va rândui cel mai bine, cine să le citească. Dar din dar se face Rai, așadar, Îi cer Bunului Dumnezeu binecuvântare și luminarea minții, și apoi mă întreb: Despre ce să scriu eu oare, acum? Ajută-mă Doamne să mă hotărăsc asupra unui subiect! Și înainte de a alege o temă pe care să o dezvolt, îmi mai arunc ochii peste câteva postări de pe facebook. Și deodată ochii mi s-au ațintit asupra unei imagini a unui copil din Siria, despre care se spunea că singura lui hrană de câteva zile e iarba. Intrebat ce ar vrea să mânânce, a spus: o bucată de pâine. Ochii mi s-au împăienjenit de boabe de lacrimi și am simțit o iubire  caruia bunului Dumnezeu nu ii sta impotriva. Si o milă infinită pentru acel copilaș drăgălaș, cu ochii mari și negri. I-am înțeles și simțit durerea, i-am înțeles suferința, i-am înțeles disperarea pe care ți-o provoacă înfometarea.

Compasiunea pentru  cei in suferinta

Am mai simțit aceeași iubire sinceră și puternică, pentru copilul Anastasie, când am citit despre viața Sfântului Nectarie de Eghina. Am citit cu ochii inimii, plini de lacrimi de iubire și compasiune, scrisoarea copilului: ,,Hristoase al meu, m-ai întrebat de ce plâng. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prăpădit încălțările de mi-au ieșit degetele afară și mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-am dus aseară la stăpânul meu și m-a alungat. Mi-a spus să scriu acasă, alor mei, să-mi trimită ei. Hristoase al meu, de atâta amar de vreme muncesc aici și n-am trimis maicii mele nici un bănuț… Acum, ce să mă fac? Cum să o scot la capăt fără haine? Tot muncind, s-au rupt. Iartă-mă că Te necăjesc. Mă închin Ție și Te iubesc eu, robul Tău, Anastasie. – Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – în ceruri”.

Iubirea fata de Sfantul Nectarie

După ce am simțit și trăit această durere și suferință ce răzbătea din fiecare cuvânt al scrisorii adresate Mântuitorului Hristos, i-am dăruit inima mea Sfântului Nectarie. Am început, așadar, să-l iubesc cu tot sufletul meu, după ce am aflat de copilăria sa tristă și grea, marcată de foame, frig si durere si lacrimi. Si acum îl iubesc ca pe un bunic sfătos și protector, considerându-l ,,Bunicuțul” meu drag din cer. Știu și  nu mă îndoiesc niciodată, că Sfântul Nectarie se roagă Bunului Dumnezeu pentru copiii in suferinta. Fiindcă și el a fost un astfel de copil sărac și oropsit.

Suferinta si conflictele lumii- o tema dureroasa

Văzând câtă suferință aduce războiul pentru copiii din Siria și nu numai, m-am rugat Bunului Dumnezeu să le aline această suferință. Să fie pace în întreaga lume, lumea în care trăim să nu mai fie o lume mai buna. Am îmbrățișat cu brațele sufletului meu pe acel copilaș și pe toți ceilalți copii din întreaga lume, care sunt victimele războiului. Oare de ce lumea în care trăim nu poate fi o lume a păcii și a iubirii, o lume Rai pe pământ? Oare de ce ne facem rău unora altora cu bună știință, fără pic de milă, fără pic de compasiune? Oare de ce am urâțit lumea în care trăim cu răutatea noastră, cu ura noastră si cu violența noatră?

Îmi amintesc de acei doi ochi negri ai copilului – izvoare de tristețe și durere și iar mi se umezesc ochii trupului și ai inimii. Mă gândesc: cum poate suporta sărăcuțul atâta foame, când noi mâncăm pe săturate? Cum poate trăi mereu cu teama în suflet că poate fi ucis în orice clipă în urma unui atac armat, când noi ne temem uneori și de umbra noastră? Cum i s-au frânt aripile copilăriei, când alți copii de aceeași vârstă cu el au o viață lipsită de griji și de probleme?

Este trist sa vedem copii condamnati la suferinta

E dramatic ce se întâmplă în lumea în care trăim. Un studiu Unicef realizat în anul 2014 arată că s-a stabilit un record negativ al brutalităţilor la adresa copiilor. ,,Fie că vorbim de conflictul separatist din Ucraina sau de cel din Siria, vorbim de fapt de 230 de milioane de copii, obligaţi, să se confrunte cu conflicte. Nu doar armele şi luptele violente reprezintă amenințări pentru sănătatea și bunăstarea copiilor. În Africa de Vest milioane de copii trăiesc sub ameninţarea epidemiei de Ebola. În State precum Guineea, Liberia și Sierra Leone, mii de copii au rămas orfani și circa 5 milioane sunt privați de școală. Pe lângă conflicte armate şi epidemii, alte milioane de copii sunt condamnaţi pe viaţă la foame şi malnutriţie. Potrivit unui raport ONU, anual, peste 2 milioane de copii mor din cauza malnutriţiei.” (digi24.ro)

Pacea este intemeiata pe adevar si dreptate

Pacea întemeiată pe iubirea între oameni, pe adevăr, dreptate, solidaritate, toleranță, prietenie între toate popoarele este cel mai de preț bun social pentru oameni. Si popoare și așa cum a spus și Sfântul Grigorie al Nyssei. Lăudând pacea și înțelegerea dintre oameni, tot ce ai numi plăcut este plăcut numai în unire cu pacea. ,,Dintre toate lucrurile cu care oamenii poftesc să se îndulcească în viață, este ceva mai plăcut decât viața în pace?” Cât adevăr în acest mărgăritar duhovnicesc, fiindcă unde nu este pace, nu este bucurie, nu este iubire, nu este Hristos. Nu este, așadar, împărăția mesianică a Lui Hristos care este o împărăție a păcii și a dreptății. Nu este spațiul Învierii Sale, ci este spațiul morții. Fiindcă doar făcătorii de pace sunt fiii Lui Dumnezeu: ,,Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii Lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

 Fericiti sunt facatorii de pace!

Fericiți sunt făcătorii de pace, care prin strădaniile și faptele lor, care prin diplomația de care dau dovadă reușesc să păstreze pacea în lume. Mantuitorul Îi numeste pe acestia ,,fiii Lui Dumnezeu.” De ce îi numește așa? Fiindcă făcătorii de pace sunt următorii Lui Hristos – Fiul Lui Dumnezeu, sunt asemănători Lui. Fiindcă Acesta s-a pogorât pe pământ tocmai ca să aducă pe pământ: pacea, binele, iubirea și bunăvoirea între oameni.

Dacă vrem să ne numim și să fim cu adevărat fii ai Lui Dumnezeu, să încercăm să devenim cu toții, făcători de pace. Să încercăm din răsputeri, fiecare după puterile noastre să restabilim pacea. ,,Căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace” (I Cor. 7, 15). Să fim mereu pașnici și iubitori de pace. Să fim oșteni curajoși în războiul duhovnicesc.

Sa ne rugam pentru pacea lumii si a noastra!

Să fim soli de pace și prietenie, să ne plecăm cu toții genunchii inimii la rugăciunea pentru pacea întregii lumi. Să trăim în dragoste,  înțelegere și unire cu  toți semenii noștri.  ,,Că unde este unire, acolo a poruncit Dumnezeu binecuvântarea și viața până în veac” (Ps. 132). Să nu uităm niciodată, că pacea și înțelegerea ne apropie de Dumnezeu, că acestea sunt izvor de har dumnezeiesc.

Să nu uităm, că suntem datori să reclădim o lume a păcii, a iubirii, a prieteniei și solidarității;  Sa nu mai existe ura, dezbinarea, conflictul, războiul.  E nedrept să molipsim cu răutatea noastră, cu egoismul, cu orgoliile noastre lumea copilăriei!

Să ne rugăm din toată inima noastră ca niciodată, vreun copil din lume să mai sufere de foame și să nu mai fie razboi!!!

Cristina Toma