Să ne păstrăm calmul! Frica va dispărea

calm„S-a făcut întuneric și Iisus încă nu venise la ei”. (Ioan 6, 17)

Când suntem foarte tineri, în zorii vieții, ne enervăm și ne blestemăm soarta, când apare la orizont cel mai mic norișor. Am vrea ca pe cerul nostru soarele să strălucească mereu, drumul să ne fie presărat cu flori, iar în jurul nostru să răsune hohote de râs și chiote de veselie. Cu trecerea anilor, începem să tânjim după liniștea binecuvântată a amurgurilor, dar încă ne este frică de tenebrele nopților, în care vedem întotdeauna ceva misterios. Ucenicii lui Hristos nu puteau scăpa de o frică apăsătoare. Nu păreau a fi niște persoane sigure pe sine, erau ca niște copii, și deseori îi apuca spaima de singurătate, ca și atunci când Iisus „încă nu venise la ei”.

Fiecare trebuie să trecem printr-un asemenea timp de încercare. Mai devreme sau mai târziu tristețea singurătății ne va cuprinde și pe noi. Talazuri furioase au purtat sărmana noastră luntre, ca pe o jucărie, izbind-o și aruncând-o în toate părțile. I-au smuls timona, ne-au cuprins fiori de spaimă, simțindu-ne duși bezmetic în bezna nopții.

Să ne păstrăm calmul! Domnul se apropie de noi pe valuri, înfruntând furia vântului. În urletul furtunii dezlănțuite răsună glasul Lui: „Eu sunt, nu vă temeți!” Recunoscându-I vocea, frica dispare, o „liniște adâncă” ni se așează în inimă.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here