Să ne învățăm cu răbdarea

0
87

Doamne Dumnezeule, după cum văd răbdarea mi-i foarte trebuincioasă, căci de multe necazuri este plină viața aceasta. Orice-aș face ca să am pace, de suferință și de luptă nu poate fi scutită viața mea.

1724941Așa, este fiule! Dar nici Eu nu voiesc ca tu să umbli după o pace, care să fie scutită de ispite și necazuri, ci voiesc să te socotești că ai dobândit pacea atunci când vei fi trecut prin suferințe și prin multe necazuri. Dacă zici că nu ești în stare să suferi atâta, te întreb: dar focul ghenei cum ai putea să-l suferi? Din două rele, se cade să alegi pe cea mai mică. De aceea silește-te să suferi cu răbdare, pentru Dumnezeu, necazurile din vremea de acum. Crezi oare că oamenii veacului acestuia n-au nimic de suferit sau au puțin de suferit? Întreabă pe cei înconjurați de toate desfătările lumii și îți vor spune.

Da, dar ei au și plăceri destule – zici tu – și fac ce vor, de aceea nu prea simt greutatea necazurilor.

Fie și așa! Să aibă adică tot ce le dorește inima. Eu te întreb: cât va ține aceasta? Pier, pier ca fumul bogații lumii acesteia și nici pomeneală nu va mai fi de bucuriile lor de altădată. Dar nici cât sunt în viață, ei nu pot să aibă pace, căci amărăciunea, frica și urâtul se amestecă în toate veseliile lor. Adeseori tocmai acolo unde nădăjduiau să găsească bucurii, nu se aleg decât cu un necaz și cu rușine. De altfel este și drept ca plăcerile căutate de ei, în neorânduială să fie însoțite de amărăciune și rușine. O, cât sunt de scurte, cât sunt de amăgitoare, de nelegiuite și de rușinoase toate aceste plăceri! Însă nenorociții de ei, beți și orbi cum sunt, nu înțeleg, ci ca niște animale fără minte, pentru niște plăceri vinovate ale unei vieți stricăcioase, își pun în primejdie de moarte sufletul lor. Dar tu, fiule, nu te lăsa dus de poftele tale și ferește-te de dorințele tale. „Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce-ți dorește inima.”

Dacă vrei să te desfătezi cu adevărat și să fi mângâiat de Mine din plin, iată, în disprețuirea tuturor plăcerilor lumești și a tuturor bucuriilor josnice va fi binecuvântarea ta și ți se vor da mângâieri din destul. Și cu cât te vei feri mai mult de mângâierile care vin de la făpturi, cu atât mâgâierile care vin de la Mine vor fi mai puternice și mai dulci. Dar nu vei gusta mâgâierile acestea până nu vei fi trecut mai întâi prin oarecare întristare și luptă. Împotrivă îți va sta obiceiul rău, dar îl vei birui printr-altul mai bun. Carnea se va răzvrăti, dar râvna duhului o va birui. Șarpele cel vechi te va agăța și te va necăji, dar rugăciunea îl va izgoni; iar ocuparea cu ceva de folos îi va închide ușa sufletului tău.

Sursa: „Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here