Să ne amintim de … Lazăr Edeleanu

0
436

LAZR_E~1Lazăr Edeleanu (1862-1941) a fost un chimist şi inventator român, evreu de origine, cunoscut pentru descoperirea şi sinteza amfetamienei la Universitatea din Berlin şi pentru procedeul de rafinare a produselor petroliere care îi poartă numele. Edeleanu a obţinut 212 brevete de invenţii, în România, dar şi în SUA, Germania, Franţa, Austria, Suedia, Olanda etc.

Edeleanu a fost autorul procesului de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol pe baza solubilităţii specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid. Principalele sale direcţii de cercetare au fost în domeniile derivaţilor acidului fenilmetacrilic şi fenilizobutiric, acizilor nesaturaţi din seria aromatică, acţiunii clorurii de sulf asupra anilinei, acţiunii cloratului asupra oxiacizilor, sintetizării fenilizopropilaminei (benzedrinei), chimiei rafinării şi chimizării petrolului.

Inventatorul român a absolvit Liceul “Sf. Sava” din Bucureşti în 1882, iar un an mai târziu, după ce a reuşit să strângă banii necesari, a plecat la Berlin pentru a studia chimia. În 1882, Edeleanu a primit titlul de Doctor în chimie.

Lazăr Edeleanu a lucrat  ca şef de lucrări, la Royal Artilery College, în Londra. În această perioadă a realizat, împreună cu Ch.F. Cross ai E.J. Bevan, cercetări în vederea obţinerii unui tip de mătase artificială neinflamabilă. De asemenea, a lucrat împreună cu R. Meldola pentru obţinerea unor coloranţi pe bază de oxazina.

După ce a revenit în România, Edeleanu a câştigat aprecierea chimistului Constantin I. Istrati, care l-a reţinut că asistent şi apoi ca şef de lucrări la catedra de chimie organică a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. În 1897 a fost numit director al Laboratorului de Chimie din Serviciul Minelor, iar în 1906 şeful Laboratorului de Chimie al Institutului Geologic (înfiinţat în acel an) şi în acelaşi timp director al rafinăriei Vega, aflată în proprietatea companiei germane Diskont. În anul următor, 1907, face parte din comitetul de organizare al Congresului Petrolului de la Bucureşti şi publică împreună cu Ion Tănăsescu importanta sa monografie „Studiul petrolului român – Proprietăți fizice şi tehnice”.

Premii şi onoruri

 1906 – ordinul Regele Leopold al Belgiei, cu gradul de ofițer

 1910 – membru al „Societăţii de Ştiinţe Naturale” din Moscova

 1925 – membru de onoare al „Institute of Petroleum Technologists” din Londra (1925)

 1932 – medalia Theophilus Redwood pentru întreaga activitate ştiinţifică desfăşurată în domeniul chimiei analitice

 1932 – este numit consilier economic onorific al României în Germania.

Sursa: premiileinovatiei.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here