Să ne amintim de… Ioan Slavici

0
484

Ioan SlaviciIoan Slavici – Influența sa în literatură – Tradiție și promovarea specificului național. Bazele prozei moderne. Nuvela, romanul, memorialistică. Romanul „Mara”.

În legătură cu Ioan Slavici se rostește adesea termenul clasicitate, care a ajuns să exprime o judecată de valoare formulată clar. Aceasta nu doar pentru faptul că Slavici se alătură celor trei scriitori – titulari ai perioadei clasice junimiste (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale) – cât și pentru că în privința înnoirilor artistice scriitorul a avut întotdeauna o viziune moderată. Sigur că nu a rămas la scriitura plată, dar s-a pronunțat categoric împotriva introducerii cu orice preț a unor inovații formale.

Pentru el scriitorul trebuie să aibă în primul rând o conștiință lucidă și morală, iar literatura trebuie să reflecte omul și provocările majore ale vieții. Din această perspectivă opera scriitorului Ioan Slavici permite încadrarea cu ușurință în grila tradițională, prin respectul pentru tradiție și promovarea specificului național, dar, în același timp, prin deschiderea scriitorului spre literatura europeană, opera își câștigă atributele modernității și, implicit, arată actualitatea temei în discuție și caracterul inovator al cercetării.

Ioan Slavici – Date biografice

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român. Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici și al Elenei.

Frecventează școala “greco-ortodoxă” din satul natal, avându-l dascăl pe D. Vostinari. Urmează Liceul din Arad, stând la gazdă precum eroii săi din Budulea Taichii. Susţine bacalaureatul la Satu-Mare, iar în toamnă se înscrie la Universitatea din Budapesta. În ianuarie e bolnav, întrerupe facultatea şi revine la Șiria. Se mai înscrie şi la Universitatea din Viena (aprilie), dar în august îl aflam în funcţia de secretar al notarului din Cumlaus.

În toamnă e din nou la Viena, în armată, urmând şi Facultatea de Drept. Acum se împrieteneşte, pentru toată viaţa, cu Eminescu, student şi el în capitala Imperiului hasbsburgic. Fireşte, vorbea cursiv limbile germană si maghiară. Îşi ia “examenul de stat”.

Debutul literar și evoluția profesională

Debutează la Convorbiri literare cu ”Fata de birău” (comedie). În vară, împreună cu Eminescu, organizează serbarea pan-românească de la Putna. Aici pune bazele Societății Academice Sociale Literare România Jună.

La finalul anului 1874, se stabilește la București, unde este secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale și G. Coșbuc, editează revista Vatra. În timpul primului război mondial, colaborează la ziarele Ziua și Gazeta Bucureștilor.

În anul 1875 se căsătoreste cu Ecaterina Szöke Magyarosy. Călătoreşte la Viena şi Budapesta, iar toamna e numit de Maiorescu profesor la Liceul “Matei Basarab” – Bucureşti.

Câţiva ani mai tîrziu, din cauza unor articole în care revendica drepturile românilor, e închis de către autorităţile maghiare, dar curtea de juri îl eliberează. Divorţează de prima soţie Ecaterina. Se căsătoreşte, la Sibiu, cu Eleonora Tănăsescu, în toamnă născîndu-i-se primul baiat, Titu Liviu. În total a avut şase copii.  În urma unui proces de presă e condamnat la 3 zile închisoare.

Convingerile politice ale lui Slavici

În anul 1892 devine cetăţean român, iar în anul 1903 primeşte premiul Academiei Române. Mai târziu este arestat şi închis la Fortul Domneşti, apoi la hotelul ”Luvru”. În timpul ocupaţiei germane, scrie articole de orientare progermană.

În 1919 la încheierea păcii şi întoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand şi a guvernului, Slavici e arestat din nou, judecat şi condamnat la 5 ani de închisoare, dar eliberat în acelaşi an. Totuşi din cauza convingerilor sale filogermane, este privit de cei din jur cu duşmănie.

Slavici și-a exprimat păreri antisemite, spunând în lucrarea sa Soll și Haben— Chestiunea Evreilor din România că evreii sunt o boală, și că ar trebui aruncați în Dunăre.

Bolnav şi obosit de viaţă agitată, cu procese şi detenţii în puşcării, se refugiază la fiica sa, care traia la Panciu, în podgoria asemănătoare cu Șiria natală. La 17 august trece în lumea umbrelor, înmormîntat la schitul Brazi.

Opera literară – nuvele, romane, memorialistică

Slavici ne-a lăsat una din cele mai autentice şi mai profunde opere memorialistice. Prin nuvelele, romanele şi memorialistica sa, Slavici este, alături de ceilalţi clasici, scriitorul care a avut o contribuţie decisivă la aşezarea literaturii noastre în făgaşul modernităţii, întemeietor al realismului nostru modern, Slavici va fi punct de reper nu numai pentru romanul social, ci si pentru cel psihologic.

Volumul Novele din popor constituie nucleul central al operei slaviciene, prin care scriitorul își va defini o poziție privilegiată în tabloul literar românesc. Deși nu a fost receptat, la apariția din 1881, cu toată efervescența de către critica literară românească, treptat își va câștiga notorietatea prin voci precum Nicolae Iorga, George Călinescu, Ion Breazu, Tudor Vianu ș.a., prin aprecierile cărora scriitorul ardelean va reintra în circuitul de valori literare, recunoscându-i-se meritul de a fi considerat inițiatorul prozei realiste în literatura română.

Mara

Desigur că romanul Mara rămâne marea carte a autorului – un pas mare în istoria genului – cartea care-l va defini ca romancier, în spiritul tradiției, prin faptul că zugrăvește o lume omogenă și rațională, în care morala colectivă o absoarbe pe cea individuală. Nota de modernitate a cărții o asigură finețea analizei psihologice, care vizează nu doar personajul în singularitatea sa, ci mai ales aspectele relației cu socialul. Personajele dau măsura valorii lor prin raportarea la lumea pe care o reprezintă și prin care se definesc. De aceea, cartea rămâne în primul rând un moment artistic deosebit și, împreună cu volumul de nuvele din 1881, conturează tensiunile artistice ale operei slaviciene (momentul valoric al acesteia).

Dacă Eminescu e începătorul poeziei române moderne, iar Caragiale al teatrului, Slavici este, alături de Creangă, cel care a pus bazele prozei noastre moderne, respectiv ale romanului.

Valoarea estetică a literaturii lui Slavici se menține și astăzi, fiind unul dintre scriitorii care au trecut proba timpului. Interesul lui pentru o problematică morală a vieții îl păstrează în actualitate, precum și consistența și acuitatea observației, susținute de vocația de a construi epic și de a crea tipuri umane memorabile. De asemenea, creațiile mari au avut și au încă o rezonanță artistică și istorică națională, o rezonanță de esență moral-creștină, cu accentuarea eticismului specific ardelenesc, anticipând opera de valoare a lui Rebreanu. Din această perspectivă, opera scriitorului Ioan Slavici este expresia cea mai pregnantă a literaturii ardelene, o literatură puternic regională, reflectând cu fidelitate condiții locale fundamentale.

Te invit să citești alte articole pe teme literare aici.

Brîndușa Dediu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here