Să ne aducem aminte de multele binefaceri ale lui Dumnezeu

0
229

porumbelDeschide-mi, Doamne, inima pentru legea Ta și învață-mă să umblu pe calea poruncilor Tale. Dă-mi putere să cunosc voia Ta și să-mi aduc aminte cu multă recunoștință de toate binefacerile Tale, de cele deobște și de cele deosebite, ca să-Ți pot mulțumi pre cum se cuvine. Știu însă și mărturisesc că nu sunt în stare să mulțumesc pe cum se cuvine nici pentru cel mai mic dar al Tău. Sunt mai pe jos de orice bine pe care mi l-ai dat și, când de la binefaceri mă duc cu  gândul la aleasa iubire a Binefăcătorului meu, duhul meu amețește înaintea măririi Tale.

Tot ce avem în trup și în suflet, înlăuntrul nostru și în afară de noi în chip natural și mai pre sus de fire, de la Tine este; și aceste binefaceri Te arată ca pe un dătător plin de bunătate și de îndurare, de la care am primit toate câte avem. Și cu toate că unul primește mai mult, altul mai puțin, toate vin de la Tine și, fără Tine am fi lipsiți de orice bine. Cine a primit mult, să nu se laude cu vrednicia sa, să nu se mândrească și să nu-și bată joc de cine a primit mai puțin; căci acela este mai mare și mai bun, care se socotește vrednic de mai puțin și este mai smerit și mai plin de râvnă în a arăta recunoștință. Cine se socotește mai neînsemnat și mai nevrednic, acela este mai destoinic să primească daruri mai mari.

Iar cine a primit mai puțin, să nu se întristeze, să nu se necăjească și să nu pismuiască pe cei ce au primit mai mult; ci mai degrabă să caute la Tine, Doamne, și din adâncul inimii să laude bunătatea Ta, care cu atâta îmbelșugare și cu atâta dărnicie varsă darurile ei peste toți, fără deosebire. Toate darurile vin de la același izvor – de la Tine, Dumnezeule; de aceea se cuvine să Te lăudăm în toate. Tu singur știi ce este de folos să dai fiecăruia; numai Tu știi pentru ce acesta are mai mult și acela mai puțin; nu este treaba noastră să judecăm acest lucru, ci a înțelepciunii Tale, înaintea căreia este măsurată vrednicia fiecăruia.

De aceea, Doamne Dumnezeul meu, socotesc drept un mare bine pentru mine, că n-am multe din lucrurile care bat la ochi și aduc cinste și laudă de la oameni. Într-adevăr, ținând seama de sărăcia și nevrednicia persoanei sale, omul nu numai că nu trebuie să se întristeze, să se necăjească sau chiar să se descurajeze, ci mai degrabă are pricină să se bucure și să se mângâie, știind că Domnul și-a ales prieteni și slujitori pe cei săraci și smeriți, care au fost urâți de lume. Martori pentru acest adevăr sunt Apostolii Tăi, Doamne, pe care i-ai pus mai mari peste pământ. Ei au trăit în lumea aceasta fără să se plângă de ea, au fost fără răutate și vicleșug, și atât de smeriți și de curați în inimile lor, că se bucurau să fie batjocoriți pentru numele Tău și îmbrățișau cu dragoste tocmai ceea ce lumea ura.

Cine te iubește pe Tine și cunoaște binefacerile Tale, de nimic nu se bucură mai mult ca de aceasta; ca voia Ta să se facă cu el, cum ai găsit cu cale să orânduiești din veșnicie. Atâta mulțumire și atâta mângâiere să găsescă în aceasta, încât să voiască să fie cel mai mic cu aceeiași bucurie cu care altul dorește să fie cel mai mare; să fie tot atât de mulțumit și de vesel în locul cel mai de jos, ca și în cel mai de sus; să fie tot atât de mulțumit și de vesel când e necunoscut și fără nume, ca și atunci când oamenii l-ar cunoaște, l-ar stima și l-ar prețui după cum se cuvine. Voia Ta și râvna de a Te preamări trebuie să fie pentru el mai pre sus de toate și să-i aducă mai multă mângâiere și mai multă bucurie decât toate binefacerile pe care le-a primit sau poate să le primească.

 „Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here