Să fim mâinile, picioarele, ochii, gura, urechile, inima Lui Hristos!

1
312
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

ochiSă fim mâinile Lui Hristos care mângâie aproapele pe obrazul brăzdat de lacrimile unor suferințe adânci și grele, să fim mâinile Lui Hristos care șterg aceste lacrimi de durere, de neputință, de eliberare. Să fim mâinile lui Hristos care îmbrățișează pe semenul ce se simte singur, ce se simte străin și debusolat în lumea aceasta insensibilă la problemele și nevoile oamenilor care o populează. Să îmbrățișăm cu multă iubire și căldură pe toți semenii noștri, ce simt nevoia unei îmbrățișări strânse și sincere, așa cum o face Hristos cu fiecare dintre noi, cu Mâinile Sale iubitoare care cuprind în îmbrățișarea lor întreaga lume cu durerile ei. Să fim mâinile Lui Hristos care ridică pe cel căzut sub greutatea crucii spirituale. Să fim mâinile Lui Hristos care ridică și pe cel din casa noastră și pe cel ce nu e de același neam cu noi, și pe cel gras și pe cel slab și pe cel frumos și pe cel urât și pe cel sărac și pe cel bogat și pe cel păcătos și pe cel drept și pe cel care ne iubește și pe cel care nu ne iubește sau urăște. Să purtăm pe brațele noastre pe aproapele nostru care nu mai poate poate face nici măcar un pas sub greutatea poverilor sale, așa cum o face Mântuitorul când strigăm la El să ne ajute, fiindcă suntem obosiți și neputincioși în fața valurilor vieții. Să fim mâinile Lui Hristos care îmbracă un sărman gol și înfrigurat, să fim mâinile Lui Hristos care pregătesc o mâncare gustoasă pentru un bolnav aflat pe un pat rece de spital, să fim mâinile Lui Hristos care spală rănile unui semen aflat în suferință. Să fim mâinile Lui Hristos care lucrează cu hărnicie și bucurie la locul în care am fost rânduiți să ne împlinim menirea vieții, pentru a ne petrece orice clipă cu folos, pentru a aduce speranță, lumină, bucurie în sufletul aproapelui nostru.

Să fim picioarele Lui Hristos pentru semenii noștri care nu pot păși singuri pe cărarea vieții. Să fim pașii lor spre o Sfântă Biserică în care să ne rugăm pentru sănătatea și mântuirea lor. Să fim pașii Lui Hristos care se îndreaptă spre un spital, spre o casă de copii, spre un azil de bătrâni, spre o închisoare, unde foarte mulți frați ai noștri au nevoie de iubirea noastră, de compasiunea noastră, de solidaritatea și prietenia noastră, au nevoie să simtă că nu sunt singuri pe lume, că Însuși Hristos Domnul îi cercetează cu iubirea și milostivirea Sa.

Să fim ochii Lui Hristos care să privească pe aproapele nostru doborât sub greutatea Crucii spirituale, să fim ochii Lui Hristos, care se umplu de lacrimile iubirii și compasiunii când privesc suferința și neputința. Să fim ochii Lui Hristos care niciodată nu vor rămâne indiferenți la durere și tristețe. Să fim ochii Lui Hristos care privesc cu bucurie la împlinirile noastre. Să privim și noi cu bucurie la realizările aproapelui nostru, să fim ochii Lui Hristos care niciodată nu vor privi cu invidie, egoism, răutate. Să fim ochii Lui Hristos care privesc la lumina din oameni. Să vedem și noi lumina din semenii noștri, să privim diamantul dumnezeirii din fiecare semen al nostru și să nu vedem numai întunericul greșelilor, păcatelor și patimilor, să nu privim cu ochii judecății în jurul nostru, să privim cu ochii blânzi, calmi, luminoși, iubitori ai Mântuitorului Hristos.

Să fim gura Lui Hristos care rostește cuvinte pline de iubire ce alină și mângâie unde oamenii rănesc. Să vorbim semenilor noștri cu cuvinte calde și blânde care le sărută sufletele cu iubire și bunătate și le înveșmântă în catifeaua iertării, vindecării, nădejdii, comuniunii și bucuriei sfinte. Să vorbim cu cuvintele Lui Hristos, cu cuvinte pline de Har și înțelepciune, ca să ne trezim pe noi, si pe cei din jurul nostru din somnul spiritual. Să fim, așadar, gura Lui Hristos care sărută părintește pe cei triști și deznădăjduiți, pe cei ce se luptă cu valurile înviforate ale vieții, pentru a-i vindeca de cancerul tristeții și deznădejdii care le-a cuprins fără milă sufletele, pentru a alunga bezna din sufletele deznădajduite în care nu mai pâlpâie nicio luminiță de nădejde și credință, de optimism și speranță. Cuvintele noastre să fie semințe de iubire, semințe de mărturisire, semințe care să rodească în ogorul inimii semenilor noștri dragostea de Dumnezeu și semeni, credința, nădejdea, curajul, prietenia, frumosul, adevărul. Să fim gura Lui Hristos și să povestim semenilor noștri cât de frumos e într-un pelerinaj la locurile sfinte, să fim gura Lui Hristos și să spunem celor ce nu au mers la biserică în sfintele sărbători ce a predicat părintele la Sfânta Liturghie. Să fim gura Lui Hristos, ca toate cuvintele noastre să povățuiască cu înțelepciune, să îndrepte cu bunătate, să îmblânzească, să aducă liniște și pace, să mângâie, să aline, să bucure, să aducă aproapele pe calea mântuirii, să zidească peste tot catedrale Mântuitorului Hristos, să întărească și să înmulțească credința și nădejdea în lume. Cuvintele noastre să fie o rugăciune curată și permanentă, cuvintele noastre să fie învățătură cerească și duhovnicească, cuvintele noastre să sfințească, cuvintele noastre să întoarcă pe cei rătăciți, Acasă. Cuvintele noastre să fie semințe bune, vii, nemuritoare din care rodește binele, cuvintele noastre să nu piară fără de folos. Să ne ferim să semănăm vânt ca să nu culegem furtună, să ne ferim să semănăm cuvinte – semințe ale păcatului și stricăciunii, să ne ferim să rostim cuvinte seci și mincinoase.

Să fim urechile Lui Hristos, ca să auzim strigătul de ajutor al aproapelui deznădăjduit, al aproapelui aflat în pericol, să fim urechile Lui Hristos care niciodată nu sunt surde la strigătul de suferință și durere. Să fim urechile Lui Hristos care nu ascultă vorbele cele mincinoase, care nu ascultă clevetirile și vorbele răutăcioase, pline de venin asupra cuiva. Să fim urechile Lui Hristos care nu ascultă cuvântul imoral, cuvântul păcătos și nefolositor. Să fim urechile Lui Hristos care rămân surde la cuvintele de blasfemie, la cuvintele sectarilor și dușmanilor Sfintei Treimi, ai Maicii Domnului și ai prietenilor și casnicilor Lui Dumnezeu – sfinții și mucenicii Săi. Să fim urechile Lui Hristos, ca să nu rămânen surzi și insensibili la șoaptele naturii, la șoaptele firelor de iarbă, ale florilor pictate pe pânzele grădinilor, câmpiilor, dealurilor, munților, poenilor, pădurilor, ca să nu rămânem surzi la foșnetul pădurilor, la susurul izvoarelor, la sunetul ploii, la trilurile divine ale priveghetorii, la șoaptele întregii Creații cu care ne-a binecuvântat cu multă dărnicie și iubire Bunul Dumnezeu și care ne cântă mereu o simfonie celestă, pe care noi nu o putem asculta dacă nu avem urechile Lui Hristos. Să fim urechile Lui Hristos care să asculte cu multă dragoste glasurile pure de copii, care să asculte gasul bucuriei sincere și curate, care să asculte glasul jocurilor de copii, vocea speranței, vocea fericirii, vocea frumuseții și adevărului, care să asculte cel mai minunat cântec, cântecul vieții ca dar de la Dumnezeu, ca să asculte cântecul divin al sufletului nostru.

Să fim inima Lui Hristos ca să putem împlini porunca iubirii aproapelui. Să fim inima Lui Hristos ca să putem iubi necondiționat pe toți semenii noștri, ca să-i cuprindem pe toți în sufletul nostru, ca într-o cochilie luminoasă, spațioasă, protectoare. Să fim inima Lui Hristos ca să trăim în spațiul Bisericii Lui Hristos, în care așa cum a spus Pr. Petru Munteanu ,,nu mai există străin sau înstrăinare, cel de lângă tine devine fratele tău. Este biserica Lui Hristos ca și tine, ca și mine.’’ Să fim inima Lui Hristos, ca să nutrim permanent, sentimente de compasiune, ca să fim solidari, milostivi și altruiști, ca să devenim izvoare din care iubirea necondiționată se revarsă din belșug peste întreaga lume, vindecând orice boală trupească și sufletească, alinând orice durere, alungând răutatea, egoismul, invidia, judecata, falsitatea, minciuna și tot ce e urâțit și murdărit de păcat. Să fim inima Lui Hristos ca să ne bucure împlinirile aproapelui, ca să simțim și să trăim durerea acestuia Să fim inima Lui Hristos ca să purtăm pe ,,targa rugăciunii’’ noastre pe toți semenii noștri, ca să-i îmbrăcăm pe greșiții noștri în haina iubirii și iertării, ca să acoperim pe cel judecat cu mantia toleranței, bunătății și blândeții. Să fim inima Lui Hristos, ca să conștientizăm că religia noastră trebuie să fie o religie a iubirii atotcuprinzătoare, universale, o religie care lărgește hotarele iubirii, o religie luminată de Soarele Hristos, Samariteanul milostiv.

Nimeni de pe pământ nu poate fi ca Mântuitorul Hristos, dar să încercăm să fim ucenicii Lui, mărurisitorii Lui, următorii Lui. Să ne străduim să mergem pe urma pașilor Lui, ca să putem să ne purtăm unii altora poverile, uitând de povara noastră, ca să nu trecem pe lângă suferința aproapelui, insensibili și împietriți la inimă, ca să putem rămâne neclintiți în credință, ca să fim raze de lumină ce împrăștie întunericul păcatului.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să cunoaștem glasul Păstorului Hristos și să-L urmăm pretutindeni, să luăm aminte la glasul Lui și să facem parte din turma Lui, să ne unim cu Hristos, să fim lumină și iubire, răsfrângere a Luminii și Iubirii Sale. Să fim mâinile, picioarele, ochii, gura, urechile, inima Lui Hristos!  Amin.

Cristina Toma

Jurnal Spiritual

1 COMENTARIU

  1. Frumos articol!
    Însa noi putem sã îndeplinim porunca iubirii numai pentru srmenii de acelasi neam ca noi, ceilalti sunt inferiori nouã si nu putem sã-i iubim la fel!
    Trebuie sa stim cum sã ne comportãm cu oamenii diferiti de noi.
    Sã fim atenti la eretici, sectanti, atei, pãgâni si asa mai departe!
    Sã ne luptãm la propiu cu acestia toti dacã e nevoie ca sã apãrãm ce este al nostru!
    Toti acestia cu sigurantã vor merge în iad, iar noi ortodocsii(binecredinciosii)vom merge in Împãrãtia cerurilor!
    Doamne ajutã!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here