Să fii mereu dator cu dragostea

Dragostea creștinească

0
143

datorDragostea creștinească

Dragostea creștinească -Ca şi cum m-aş întoarce la voi dintr-o lungă călătorie, aşa mă simt eu astăzi. Cei care iubesc, dacă nu pot sta de vorbă cu cei pe care îi iubesc, n-au niciun folos că stau aproape unii de alţii. Aşa şi eu: eram în oraş, dar nu mă simţeam mai bine decât cei plecaţi în străinătăţi, pentru că atâta vreme n-am putut să vă vorbesc.

Dar, iertaţi-mă! Nu trândăviei, ci bolii s-a datorat tăcerea!

Dragostea creștinească -Voi vă bucuraţi acum că am scăpat de boală! Eu mă bucur pentru că vă văd pe voi, iubiţii mei! Că şi pe vremea când eram bolnav, mai cumplită decât boala era neputinţa de a lua parte la această iubită adunare. Iar acum, după ce-am scăpat de boală, mai plăcută decât sănătatea îmi este putinţa de-a mă desfăta în voie de dragostea voastră.  Nici nu arde atâta fierbinţeala trupului pe cei bolnavi de friguri, cât ne arde sufletul despărţirea de cei dragi. După cum bolnavii de friguri caută vase şi pahare cu apă rece, tot aşa cei îndrăgostiţi caută chipurile celor iubiţi.

Ştiu asta bine toţi cei care iubesc

 Dragostea creștinească -Haide dar, pentru că am scăpat de boală, să ne îndestulăm unii de alţii, dacă e cu putinţă să ne săturăm vreodată! Că dragostea nu ştie de saţiu, ci cu cât se desfată mai mult de chipul celor dragi, cu atât îi creşte mai mare văpaia. Iar Pavel, călăuza dragostei, ştiind bine asta, spunea: Nimănui cu nimic să nu fiţi datori decât cu iubirea unuia faţă de altul! Numai datoria aceasta se plăteşte mereu şi nu se stinge niciodată.

Să fii mereu dator cu dragostea, e bine şi vrednic de laudă

Dragostea creștinească -Când e vorba de bani, lăudăm pe cei ce n-au nicio datorie; dar când e vorba de dragoste, lăudăm şi admirăm pe cei care-s mereu datori. Când nu-ţi plăteşti datoriile băneşti, e semn de nechibzuinţă. Dar când nu stingi niciodată datoria dragostei, e semn de om cu bună judecată. Să nu vă necăjiţi de va fi lung cuvântul ce am să vi-l spun! Vreau să vă învăţ un cântec minunat de harpă! N-am să folosesc o liră fără viaţă, ci în locul coardelor de harpă voi atinge poruncile lui Dumnezeu şi faptele Scripturii. Şi după cum cântăreţii din harpă iau degetele ucenicilor şi le duc încet la coardele harpei.

Și-i învaţă să le atingă cu măiestrie, ca să scoată din nişte coarde mute sunete mai dulci

Dragostea creștinească -Și mai plăcute decât orice sunet, tot aşa voi face şi eu. În loc să vă iau degetele voastre, vă voi lua sufletul vostru şi-l voi duce înspre poruncile lui Dumnezeu. Voi ruga apoi dragostea voastră să le atingă cu măiestrie, ca să încântaţi cu dulceaţa cântecului vostru nu sobor de oameni, ci popor de îngeri. Nu-i de-ajuns numai rostire de dumnezeieşti cuvinte, ci trebuie ca ele să se prefacă în fapte, întocmai ca şi la o harpă. Atinge coardele ei un maestru, şi le atinge şi un necunoscător. Acesta din urmă supără pe cel care-l aude, celălalt desfată şi încântă. Şi doar degetele-s la fel, şi coardele aceleaşi, dar nu şi măiestria.

Tot aşa şi cu dumnezeieştile Scripturi

Dragostea creștinească -Citesc mulţi dumnezeieştile cuvinte, dar nu toţi câştigă, nu toţi folosesc. Pricina e că nici nu adâncesc cele spuse în Scriptură, nici nu ating cu măiestrie harpa. Că ceea ce e măiestria cântatului din harpă, aceea e prefacerea în fapte a legilor lui Dumnezeu. În tot timpul postului celui mare am atins numai o coardă din legile dumnezeieşti, vorbindu-vă de legea despre jurăminte. Și datorită harului lui Dumnezeu, multe guri ale ascultătorilor mei au învăţat de la mine cântul acestei legi. S-au dezbărat de obiceiul cel rău de a se jura pe Dumnezeu şi au acum  în orice vorbire: “da”, sau “nu”, sau “crede-mă”. De i-ar sili nevoia a mii şi mii de trebi, mai mult de aceste cuvinte nu vor să rostească.

„Omilii la dreptul Lazăr”  – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here