Să deschidem larg fereastra sufletului nostru ca să intre din belşug lumina, căldura, bucuria, iubirea, frumuseţea, nădejdea şi credinţa!

0
1502

fereSă deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina din belşug, să intre lumina cea adevărată, să intre Lumina lumii, să intre Împăratul luminii, Hristos şi să alunge tot întunericul greşelilor, păcatelor şi patimilor noastre. Să intre Lumina, să devenim făpturi de lumină, să devenim soli ai luminii, să avem sufletul ca o floare care se înalță spre lumina dumnezeiască. Să iradiem în jurul nostru lumina Lui Hristos, precum luminează luna și stelele într-o noapte întunecoasă. Să-i ajutăm pe cei din jurul nostru să nu mai orbecăiască în bezna necunoașterii de Dumnezeu. Să ascultăm glasul Evangheliei și să împlinim cuvintele Mântuitorului: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate pe vârf de munte să se ascundă; nici nu aprinde cineva făclie și o pune sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl Vostru Cel din ceruri. (Matei 5, 14, 16) Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să privim la lumina sufletelor semenilor noștri, să nu privim cu ochii judecății și invidiei doar la întunericul ce se află înlăuntrul lor. Să conștientizăm că în fiecare dintre noi strălucește o scânteie divină și să o transformăm într-un foc de lumină și iubire care să pârjolească toate buruienile și toată neghina păcatului din sufletul nostru, acesta să devină  o minunată grădină în care înfloresc doar florile credinței și iubirii de Dumnezeu și semeni. Să primim în suflet lumina, care aduce viață, care aduce fericire și plinătate, să fim lumină dependentă de lumina supremă, să fim următori ai Lui Hristos Care a spus: Eu sunt lumina lumii, cel ce vine după Mine nu va umbla întru întuneric.

Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre căldura, să intre Soarele Hristos şi să topească platoşa de gheaţă a împietrietririi, nesimţirii şi egoismului care l-a amorţit şi l-a ţinut prizonier în lanţurile reci ale urâciosului diavol care urăşte căldura iubirii, căldura rugăciunii, căldura bucuriei şi speranţei. Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina și căldura soarelui dumnezeiesc care să-l aprindă de dragostea cerească preaînaltă, de credința puternică și nestrămutată.

Să deschidem larg fereastra sufletului să intre bucuria ca roadă a Duhului Sfânt. Să nu mai ţinem sufletul încuiat cu lacătele tristeţii, să îl umplem de bucuria zâmbetelor şi îmbrăţisărilor împărtăşite, să îl umplem de bucuria comuniunii în Duhul Sfânt, de bucuria ce ţi-o oferă prezenţa în spaţiul Învierii Lui Hristos, prezenţa în Biserica Lui Hristos, corabia mântuirii, de bucuria solidarităţii şi compasiunii. Să lăsăm bucuria să pătrundă în toate ungherele sufletului nostru şi să alunge de acolo orice întristare şi suspin, să alunge orice nefericire şi durere. Să lăsăm sufletul nostru să fie mângâiat de aripa diafană a bucuriei autentice şi veşnice ca să fie înălţat spre Cer spre nemurire, spre Acasă, unde drepții Lui Dumnezeu se bucură și se veselesc împreună cu îngerii cu aripi de iubire, bucurie și lumină.

Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre Iubirea. Să deschidem fereastra şi uşa sufletului nostru şi să-L invităm pe Hristos, izvorul iubirii să ne fie oaspete drag şi permanent în gândurile, inima şi sufletul nostru. Să alungăm din casa sufletului nostru pe fereastra larg deschisă, ura şi neputinţa de a iubi, să alungăm toate patimile noastre ce ne-au împiedicat să avem sufletul scăldat în razele iubirii, ce ne-au lipsit de dulceaţa Harului Sfânt. Să ne predăm sufletul iubirii Lui Hristos, să ne lăsăm mângâiaţi de adierea suavă a iubirii divine, ca să cuprindem în inima noastră întreaga lume cu bucuriile şi durerile ei, ca să îmbrăţişăm cu braţe frăţeşti pe aproapele nostru. Să lăsăm iubirea să fie stăpâna sufletului nostru, să lăsăm iubirea să ne umple sufletul cu parfum de prietenie sinceră şi curată, cu parfum de dăruire, cu parfum de solidaritate și comuniune în Duhul Sfânt. Iubirea să fie stăpâna sufletului nostru, ei să îi predăm cheia ușii de la cămara sufletului nostru, ca să o deschidă larg, doar Mântuitorului Hristos și să o țină încuiată cu strășnicie când vor să intre: ura, judecata, egoismul, clevetirea, mândria, nedreptatea, lenea, nesimțirea. Iubirea să alunge departe, departe de casa sufletului nostru toți oaspeții nedoriți și să fie doar gazda iubitorului Hristos. Iubirea să ne păstreze sufletul curat şi pur, fiindcă doar aşa Hristos va veni şi se va sălăşlui în noi, îmbrăţişându-ne sufletul cu iubirea Sa nemărginită şi adâncă. Dumnezeu este iubire, şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el (I. Ioan 4, 16)

Să deschidem larg fereastra sufletului nostru şi să privim cu atenţie și iubire frumuseţile Creaţiei ce ne înconjoară. Să privim la imensitatea albastră a cerului, la stelele făclii de lumină, la luna diafană, la soarele luminos, la munții falnici, neclintiți în fața vitregiilor vremii, la câmpiile țesute cu flori grațioase și multicolore, la valurile înspumate ale mării, la păsările ce se avântă în înaltul cerului, ș.a. m. d. Să deschidem larg fereastra sufletului nostru, să privim cu curaj spre linia îndepăratată a orizontului şi să ne stabilim scopuri şi obiective frumoase şi îndrăzneţe. Să visăm cu ochii larg deschişi la o lume Rai, la o lume în care frumuseţea domneşte la tot pasul, în care frumuseţea a înlocuit tot ce a fost urâţit şi murdărit de păcat, de răutate, de egoism, invidie, judecată, nedreptate. Să deschidem larg fereastra sufletului și să ni-l îmbătăm cu splendoarea, armonia și bucuria ospătării din cunoașterea și iubirea Creației. Să fim luminați de razele teologiei și să vedem slava Lui Dumnezeu, să conștientizăm Puterea, Măreția și Înțelepciunea Sa. Să privim pe fereastra sufletului nostru la zidirile Lui Dumnezeu, să învăţăm lecţii de viaţă de la acestea, să ne cutremurăm lăuntric, să ne înaripăm cugetul și să ne transformăm în liturghisitori, în cântători al slavei și măreției Lui Dumnezeu, să strigăm cu iubire şi recunoştinţă sinceră și profundă: Minunate-s lucrurile Tale Doamne, toate cu înţelepciune le-ai facut!

Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre nădejdea şi credinţa. Să alungăm deznădejdea care l-a uscat şi l-a îmbolnăvit, lipsindu-l de bucuria împlinirii unui crez frumos, lipsindu-l de putere, voinţă şi curaj, lipsindu-l de pace şi linişte ce mângâie şi alină. Să deschidem larg fereastra sufletului nostru şi să privim la semenii noştri ce poartă cu curaj şi credinţă pe umerii lor, Crucea spirituală, fiind următori vrednici ai Lui Hristos pe drumul Golgotei. Să privim la semenii noştri cu nădejde şi credinţă puternică şi să ne dorim să fim ca ei: răbdători şi puternici în încercările vieţii, curajoşi ostaşi ai Lui Hristos în războiul duhovnicesc, mărturisitori, închinători şi ucenici credincioşi ai Săi. Să ne dorim să fim prietenii şi fiii Mântuitorului nostru, să ne alipim de Domnul, să trăim doar pentru Domnul. Să ne lăsăm sufletul învăluit de nădejdea la iubirea, mila, purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, să credem cu putere ca şi Apostolul Pavel: Pe toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întăreşte. (Filipeni, 4, 13) Să respirăm aerul de libertate responsabilă, să respirăm aerul îmbălsămat de Duhul Sfânt cu tămâia rugăciunii, iubirii, credinţei, comuniunii în spaţiul sfânt al Bisericii Lui Hristos. Sufletul nostru să devină o bisericuţă pe care să o purtăm cu noi oriunde ne-ar purta paşii pe cărarea vieţii. Să ne înaripăm sufletul cu credinţă şi nădejde şi acesta se va înălţa spre cerul bucuriei şi speranţei, spre Acasă.

Să deschidem, aşadar, larg, fereastra sufletului nostru, acesta să fie mereu aerisit şi curăţat de praful şi mizeria patimilor noastre, de paianjenii uitării şi îndepărtării de Dumnezeu. Să ne dăruim Lui Dumnezeu, şi sufletul nostru va respira aerul curat, aerul  proaspăt al faptelor bune şi roditoare, va fi înveşmântat în lumina Harului dumnezeiesc şi va fi o icoană vie a Lui Hristos în această lume. Să deschidem larg fereastra sufletului nostru ca să intre din belşug lumina, căldura, bucuria, iubirea, frumuseţea, nădejdea şi credinţa şi astfel vom deveni cei mai bogaţi oameni, fiindcă adevărata bogăţie a unui om constă în bogăţia sa sufletească!

Cristina Toma

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here