Să căutăm dezamăgirea!

Dezamăgirea este acea stare în care cunoaştem un lucru aşa cum este el de fapt, dezgolit de toate calităţile lui închipuite. Realismul duhovnicesc prin care suntem datori (şi ne dorim) să privim viaţa şi lucrurile din jurul nostru se poate folosi de fiecare dezamăgire ca de o uşă deschisă spre viaţa cea nouă, autentică şi lipsită de orice înşelare.

Chiar şi definiţia din dicţionar ne îndeamnă să ne bucurăm de fiecare dezamăgire, ca de o nouă trezire la realitate. Amăgirea este definită ca: ispitire, ademenire, atragere prin promisiuni mincinoase, înşelăciune, viclenie, minciună, părere înşelătoare şi iluzie. Dezamăgirea este definită ca: pierdere a iluziilor, scoatere din amăgire şi revenire la adevăr.

Dezamăgirea ne cuprinde întotdeauna în urma unor aşteptări ce rămân nesatisfăcute, chiar dacă acestea sunt adesea neîntemeiate sau închipuite. Astfel lucrează păcatul, care întotdeauna promite mai mult decât poate oferi. Mai înainte de a săvârşi un păcat, ne închipuim cum va fi starea de după aceea, pe care diavolul ne face să o credem de dorit din toată inima, pentru ca mai apoi, după săvârşirea păcatului, să fim dezamăgiţi de încă o „promisiune” mincinoasă.

Părintele Rafail Noica, într-o conferinţă duhovnicească, a spus: „Dezamăgirea este rezultatul păcatelor noastre. Dez-amăgire… interesant cuvânt, şi de luat în serios! Când suntem dezamăgiţi, să ne uităm unde eram amăgiţi, iar atunci, durerea dezamăgirii va putea deveni un moment al mântuirii noastre, să nu mai fim amăgiţi. Deci o putinţă de a ne lumina. (…) Destinul adevărat al omului este ceea ce toată tradiţia filocalică, tradiţia bisericească de la Apostoli – ba chiar de la Adam – Numeşte îndumnezeirea.”

Fiecare păcat, care este amăgitor prin excelenţă, are în spate câte o dezamăgire. Putem ca, în loc să ne „bucurăm” de oferta păcatului şi să ne întristăm de dezamăgirea care urmează lui, să ne întristăm (pocăim) de păcatul săvârşit şi să ne bucurăm de dezamăgirea de apoi, care ne poate păzi de a mai repeta păcatul. Să luăm aminte! Orice alt lucru vom căuta, în afara îndumnezeirii, vom fi dezamăgiţi de promisiunea păcatului.

Când suntem dezamăgiţi, deci, să ne bucurăm că am fost izbăviţi de amăgirea în care ne aflam până în acel moment. Mai mult, după fiecare dezamăgire avem şansa de a nu ne mai încrede în persoana sau lucrul care ne-a amăgit. Astfel, dezamăgirea se arată a fi de folos tuturor celor care o trăiesc, în pofida gustului amar pe care îl poate aduce cu sine trezirea la realitate.

Când suntem dezamăgiţi de noi înşine, ajungem să ne vedem aşa cum suntem de fapt, goliţi de mândria şi de înşelarea care ne întunecă până atunci vederea. Acesta este momentul ideal în care, scăpaţi de amăgire, ne putem încredinţa lui Hristos la modul absolut. Abia atunci, Dumnezeu ne va lumina şi mai mult, să vedem şi să simţim păcatele noastre, pentru a ne dărui harul Său cel tămăduitor şi sfinţitor.

Un om care nu a trăit suferinţa şi dezamăgirea, în urma unei încrederi înşelate, nu va şti să iubească niciodată aşa cum o va face cineva care a cunoscut suferinta şi dezamăgirea. Dezamăgiţi de diavol şi de promisiunile lui mincinoase, ajungem să-L iubim şi mai mult pe Dumnezeu, care „atât a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat (spre moarte), că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Astfel se explică iubirea nebună faţă de Dumnezeu a sfinţilor şi a sfintelor care mai înainte au trăit în amăgire, slujind păcatului, adică diavolului celui mincinos.

Pe cel care ne dezamăgeşte, să îl vedem ca pe un adevărat prieten, căci, în mod inconştient, ne vrea binele, nelăsându-ne în întunericul înşelării şi al necunoştinţei. Când suntem dezamăgiţi, să alergăm la Cel care nu poate amăgi niciodată pe cei pe care Îi iubeşte. Drept urmare, dezamăgirea este o uşă spre mântuire, cât timp ne raportăm cu maturitate sufletească la realitatea pusă înainte.

Sursa Creștin Ortodox

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]