Duhul cel Sfânt în multe feluri îl trezește pe suflet. Sunt unele vedenii sau visuri care se repetă și de trei ori pe noapte, dar și diavolul poate să facă treaba asta. Sau când te rogi la Dumnezeu să-ți descopere ceva, atunci Duhul Sfânt îți poate descoperi; și ceea ce vezi prima oară la fel, și atunci ai lacrimi de umilință și multă smerenie.
Niciodată de când mă știu călugăr și nici acum, nu am avut curajul să-i cer și nu i-am cerut lui Dumnezeu nimic! Sporul nostru este așa: toți care s-au trezit cu sufletul, n-au altceva de făcut decât să plângă, și numai prin plâns vom căpăta mila lui Dumnezeu. Altă cale nu mai este; căci omul când plânge și suspină din inimă, atunci toate duhurile, toate ispitele se retrag, și atunci are o minte care înțelege sănătos. Dar cât timp sunt împietrit, nu pot deosebi binele de rău. Foarte mult ajută lacrimile care ies din inimă cu multă smerenie, cu multă căință…
Un sfânt părinte spunea așa: „Strigă la Dumnezeu prin fapte bune.” Iar când vezi că nu poți face nicio faptă bună, foarte mult ajută să înmulțim smerenia… Să vedem pe toți mai buni, să avem milă de toți, chiar și de eretici. Să ne rugăm la Dumnezeu: „Doamne, luminează-le mintea, să se întoarcă la Adevăr”; pentru că Duhul Sfânt și pe ei îi va primi, dacă se vor smeri. Ei au patima asta: se încred în ei, nu în Dumnezeu, și n-au evlavie la sfinți.
Duhul cel Sfânt s-a sălășluit în inimile tuturor mucenicilor care au căutat să biruie patimile trupești și sufletești și să slujească Bunului Dumnezeu. Iar sectele și chiar credincioșii care se încred în ei înșiși, sau se cred ceva, sau cred că sunt mai buni ca alții, sunt de plâns – Doamne ferește!
Un sfânt avea o smochină și se ruga plângând: „Doamne nu mă lăsa, că mă luptă gândul să mănânc smochina aceea” – el se lupta ca să poată birui acel gând. Bunul Dumnezeu celor ce se luptă cu acele mici, le va da puteri să se lupte și cu cele tari. Cei care nu se păzesc de cele mici, fără să vrea cad în cele tari. Foarte mult ajută mărturisirea și căința.
Pentru sectari este bine să ne rugăm, dar nu la Sfânta Liturghie. Rugăciunea pentru aproapele este ca o milostenie duhovnicească.
„Lupta pentru smerenie și pocăință” – Părintele Proclu Nicău
Jurnal Spiritual
