Să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu în Biserică

0
135

La o biserică slujeau cu multă râvnă şi elavie doi preoţi. În fiecare duminică predicau cu putere Cuvântul lui Dumnezeu.

Unuia dintre preoţi, venindu-i rândul să predice şi voind a face legătura cu predica celuilalt preot din duminica trecută, zise paracliserului:

— Eu am lipsit duminica trecută fiind rău bolnav, te rog spune-mi despre ce a vorbit părintele duminica trecută?

— Să mă iertaţi, răspunse paracliserul, dar nu-mi aduc bine aminte, pentru că eram ocupat cu aprinsul cădelniţei, care se stinsese. Dar voi întreba pe dascăl (cântăreţ).

Dar nici dascălul nu-şi aducea aminte, deoarece în timpul predicii căutase în tipic (cartea cu rânduiala slujbei) rânduiala slujbei din duminica viitoare.

Paracliserul întrebă pe epitrop, dar nici epitropul nu-şi aducea aminte, deoarece în timpul predicii scrisese câteva chitanţe şi făcuse socoteala banilor strânşi de la credincioşi pentru contribuţie.

Disperat, paracliserul se urcă la cor şi întrebă pe dirijor, dar nici acesta nu-şi aducea aminte despre ce s-a predicat, pentru că nici el nu fusese atent, ci ieşise afară să se mai aerisească puţin.

În cele din urmă paracliserul întrebă pe un credincios membru în Consiliul Parohial – dar acesta îi răspunse că nu-şi aduce nici el bine aminte, deoarece, în timpul acela, se gândise în altă parte.

Bietul paracliser, ca să nu se întoarcă la părintele fără nici un răspuns, se gândi puţin, deschise uşor uşa Sfântului Altar şi zise în şoaptă:

— Părinte, am aflat: în duminica trecută, părintele celălalt a vorbit despre… Dumnezeu.

Din această întâmplare constatăm un dureros adevăr: în multe biserici se predică cu râvnă şi evlavie Cuvântul lui Dumnezeu, dar puţini sunt aceia care îl ascultă cu râvnă şi evlavie. Aşadar, să luăm aminte!

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016