S-a întâmplat la 7 octombrie 1985: Începe operaţiunea de mutare prin translaţie (care va dura până la 15.02.1986) a bisericii Mihai Vodă din Bucureşti; acest monument istoric, ctitorie a voievodului Mihai Vodă, a fost mutat de pe temeliile sale (pe o distanţă de 289 metri) în vremea dictaturii comuniste, în contextul „sistematizării” care a dus la distrugerea unei treimi din suprafaţa construită a oraşului; soluţia găsită de specialişti, translaţia, a însemnat, practic, salvarea de la demolare a bisericii.
Mănăstirea „Mihai Vodă” era un lăcaş de cult reprezentativ pentru Capitala României, un loc încărcat de istorie şi monument istoric, atunci când Nicolae Ceauşescu a decis să o demoleze. Motivul era degajarea spaţiului care trebuia creat în jurul noului palat al poporului. Împotriva distrugerii acestui monument s-au ridicat oameni de cultură care au trimis memorii la autorităţile statului şi la cele bisericeşti. În ianuarie 1985 se hotărâse demolarea întregului ansamblu.
După demolarea clădirilor de incintă şi campania intelectualilor care făcuse o atmosferă mediatică în Occident, Ceauşescu a aprobat mutarea bisericii voievodale şi a turnului clopotniţă. Cele două construcţii au fost mutate de pe dealul mănăstirii, în tandem, întâi clopotniţa, apoi biserica (avea 3.700 tone), cu o viteză de 2,20 m pe oră, în pantă, pe o distanţă de 289 m şi coborâte pe verticală cu 6,2 m, până pe strada Sapienţei nr. 4, unde se află în prezent. Operaţiunea de translare, coordonată de ing. Eugeniu Iordănescu, a fost considerată un succes.
Ansamblul mănăstiresc Mihai Vodă, ctitorit de Mihai Viteazul pe când era ban al Craiovei, se afla pe fostul Deal al Spirii, numit ulterior Dealul Mihai Vodă. Construcţia bisericii era ca o emblemă a oraşului şi poate fi văzută pe multe desene şi hărţi ale vremii străjuind, alături de Dealul Mitropoliei, peisajul vechiului Bucureşti. În biserica mănăstirii se află celebra icoană făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae, aceea despre care se spune că „a auzit“ rugăciunea disperată a banului care urma să fie omorât. Condamnat la moarte de către Alexandru cel Rău, Mihai, în drum spre eşafod, a trecut pe lângă biserica Albă – Postăvari, în care se afla icoana despre care am amintit. A cerut să fie lăsat să se roage şi se spune că Sfântul Nicolae l-a scăpat de tăierea capului. Mihai a promis că va face o mănăstire cu hramul sfântului său binefăcător şi s-a ţinut de cuvânt. A ctitorit mănăstirea pe care credincioşii au numit-o ulterior după numele lui.
Ridicată în jur de 1591, Mănăstirea Mihai Vodă a fost stavropighie a Patriarhiei de Constantinopol, fiind înzestrată cu 13 sate şi moşii, precum şi cu multe alte bogăţii şi daruri boiereşti. Mănăstirea a suferit destule de-a lungul vremii: incendii, cutremure şi inundaţii ale Gârliţei – un afluent al Dâmboviţei. Cea mai cumplită dintre toate a fost însă dărâmarea complexului de chilii şi, practic, desfiinţarea mănăstirii. În plus, impresionanta clădire a Arhivelor Statului, care era în curtea mănăstirii, a fost şi ea demolată. Dar măcar s-a putut păstra biserica în sine şi turnul-clopotniţă, ambele monumente de arhitectură.
Lucrările de translare a bisericii Mihai Vodă şi a turnului-clopotniţă au fost complexe şi spectaculoase. Biserica a fost translată 289 de metri în direcţia est, coborâtă de la cota 78,35 metri la 72,45 metri, iar clopotniţa a fost mutată 255,29 metri şi coborâtă aproape 5. Biserica, având o greutate de 3.100 de tone, a fost mutată prin mişcări succesive în spaţiu, lucrările desfăşurându-se din toamna lui 1985 până în primăvara lui 1986. Acum, biserica fostei Mănăstiri Mihai Vodă nu se mai vede de pe Splaiul Dâmboviţei, este sufocată în spatele blocurilor de pe strada Sapienţei.
Surse:
https://ziarullumina.ro/documentar/biserici-mutate-din-calea-dictatorilor-60124.html
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
 a bisericii Mihai Vodă din Bucureşti;){kind=link}