S-a întâmplat la 30 octombrie 1858

0
44
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat la 30 octombrie 1858: S-a născut Duiliu Zamfirescu(m.1922), scriitor român. Duiliu Zamfirescu (n. Plăinești, azi Dumbrăveni, judeţul Vrancea – d. 1922, Agapia, judeţul Neamţ) a fost scriitor, redactor, jurist, diplomat, senator, ministru şi academician. A fost fiul arendașului Lascăr Zamfirescu şi al Sultanei Zamfirescu.Urmează clasele primare și gimnaziale la Focșani, iar liceul și Facultatea de Drept la București (licențiat în 1880), unde leagă o strânsă prietenie cu Duiliu Ioanin – Romanov, viitor magistrat.

  În anul 1867 este inițiat în loja masonică ieșeană „Steaua României”, iar la 18 noiembrie același an a primit gradul de Companion în aceeași lojă. Este magistrat la Hârșova și Târgoviște, apoi avocat și redactor la România liberă. În 1885, intră prin concurs la Ministerul de Externe.
     În anul 1890 s-a căsătorit cu Henriette Allievi, fiica unui bancher şi senator italian. Cuplul a avut trei copii: Enrichetta Eleonora Eliza Felicita (n. 1890), Alexandru Antonio Lascăr Cezare (n. 1892) şi pe Lascăr Antonio Liviu.Între anii 1865-1873 a urmat cursurile şcolii primare şi ale gimnaziului, la Focşani. Până în anul 1876 a frecventat cursurile Liceului „Matei Basarab” din Bucureşti. În toamna acestui an se înscrie la Facultatea de Drept din Capitală.
       În anul 1877 a debutat în publicaţia „Ghimpele”. În 1880 a obţinut licenţa în Drept, iar în toamna aceluiaşi an a fost numit supleant de ocol la Judecătoria Hârşova. În februarie 1881 a fost numit procuror la Târgovişte, dar în scurt timp a demisionat, din cauza unor neînţelegeri cu ministrul de Justiţie. În 1882, după ce a încercat pentru puţină vreme să predea limba franceză şi să practice avocatura la Focşani, s-a stabilit la Bucureşti, unde a devenit redactor la ziarului „România liberă”.
       În 1883 apare primul său volum de poeme şi nuvele, intitulat „Fără titlu”. În 1884 publică pentru întâia oară în revista „Convorbiri literare”. Publică romanul „În faţa vieţii”, care primeşte o critică defavorabilă din partea lui Constantin Dobrogeanu-Gherea.În 1885 reuşeşte la concursul pentru funcţia de ataşat de legaţie, iar în următorii trei ani va activa ca funcţionar la Ministerul Afacerilor Străine, fiind în acelaşi timp profesor de limba română la Liceul „Sfântul Gheorghe”.
        În anul 1888 şi-a început cariera de diplomat la Roma, fiind numit secretar al Legaţiei Române. Din anul 1892 a trecut în serviciul diplomatic român de la Atena şi Bruxelles. În 1898 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.În anul 1906 va reveni la Roma, în funcţia de secretar general al Ministerului Afacerilor Externe al României.
       În 1908 a fost ales membru al Academiei Române, iar în 1916 a fost numit preşedinte al Societăţii Scriitorilor din România.În 1909 este numit ministru plenipotenţiar, delegat al României în Comisiunea europeană a Dunării şi în Comisiunea mixtă a Prutului.
      În decembrie 1916 s-a refugiat la Odessa, de unde a revenit la Iaşi numai în anul 1918.Între 13 martie – 13 iunie 1920 a fost senator de Putna, ministru de Externe în guvernul condus de generalul Averescu. A fost preşedinte al Camerei Deputaţilor.Este cunoscut în zilele noastre mai ales prin intermediul romanelor sale „Viaţa la ţară” şi „Tănase Scatiu” (1907).
       Aspirațiile umaniste și democratice ale scriitorului și-au găsit expresia în proza sa: trilogia Viața în Țară (1894), Tanase Scatiu (1895), În război (1898), care a marcat cea mai importantă etapă a dezvoltării prozei românești, a dezvăluit dezintegrarea familiei boierești și a denunțat satiric tipul de om de afaceri în curs de dezvoltare.Lucrările lui Zamfirescu despre problemele perfecțiunii versului, completitudinea plastică a imaginilor, stăpânirea schițelor peisajului sunt cunoscute, între altele, Alte orizonturi (1894), Imnuri păgâne (1897), New verses (1899).
       A murit la 3 iunie 1922 la Agapia, în urma unei afecţiuni hepatice. A fost înmormântat la Focşani.
Surse:
Adam Ioan – Duiliu Zamfirescu: Viaţa şi opera în date, Editura Eminescu, Bucureşti, 1976
Al. Sandulescu, Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu, Editura Sport-Turism, București 1989
Nicolau, Mădălina – Duiliu Zamfirescu – corespondenţă lucidă, articol în Magazin Istoric, nr. 9 (546), An XLVI, serie nouă, septembrie 2012

http://www.autorii.com/scriitori/duiliu-zamfirescu/index.php

http://mnlr.ro/muzeul-digital/duiliu-zamfirescu/

https://www.tititudorancea.org/z/biografie_duiliu_zamfirescu.htm

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/scandalurile-mondene-de-odinioara-iii-duiliu-zamfirescu-un-hidalgo-intarziat

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here