S-a întâmplat la 30 octombrie 1821, 30.X / 11.XI

0
103
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat la 30 octombrie 1821, 30.X / 11.XI: S-a născut scriitorul rus Feodor Mihailovici Dostoievski. Feodor Mihailovici Dostoievski (n. 30 octombrie1821/11 noiembrie – d. 28 ianuarie 1881/ 9 februarie, St. Petersburg, Rusia) a fost unul din cei mai importanţi scriitori ruşi, ale cărui opere au avut un efect profund şi de durată asupra ficţiunii din secolul al XX-lea. Adesea prezentând personaje aflate în stări de conştiinţă extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru pătrunderea psihologiei umane şi analiza politicii sociale şi spirituale a societăţii din Rusia epocii sale. Multe dintre operele sale au fost profetice şi el a fost un precursor al unor idei moderne.

     Se spune despre el că este părintele existenţialismului (doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii), în special în Însemnări din subterană, volum descris de Walter Kaufmann drept „cea mai bună uvertură pentru existenţialism scrisă vreodată”.
     Este unul dintre cei mai importanţi autori din literatura universală, a cărui operă este o strălucită replică literară şi filosofică la criza socială şi spirituală a vremii sale, zugrăvind ciocniri polifonice între personaje originale şi paradoxale, aflate într-o permanentă şi pasionantă căutare a armoniei sociale şi umane, marcate de un profund psihologism şi tragism.Cărţile sale sunt traduse şi comentate în întreaga lume, după ele s-au realizat numeroase spectacole de teatru şi filme celebre.
      Feodor a fost cel de-al doilea copil dintre cei şapte ai lui Mihail si Mariei Dostoievski. Imediat după ce mama sa a murit de tuberculoză în 1837, el şi fratele său Mihail au fost trimişi la Academia Tehnică Militară din Sankt Petersburg. Tatăl lor, un chirurg militar în retragere, care a lucrat la Spitalul pentru săraci Mariinsky (Sfânta Maria) din Moscova, a murit în 1839. Deşi nu este sigur, se pare că ar fi fost ucis de un servitor care i-a turnat vodcă pe gât până la sufocarea sa. Indiferent de ce s-a întâmplat cu adevărat, Sigmund Freud s-a ocupat de acest episod în articolul său Dostoievski şi paricidul (1928).
       Dostoievski a fost arestat şi închis în 1849 pentru activităţi antistatale împotriva ţarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie din aceluiaşi an, a fost condamnat la moarte pentru legăturile cu un grup de intelectuali liberali, din Cercul Petraşevski.În plan biografic, momentul crucial al vieţii lui Dostoievski l-a reprezentat anul 1849, când a fost arestat şi condamnat la moarte pentru participarea la întrunirile unui cerc de tineri fourierişti (condus de Mihail Petraşevski), în cadrul cărora se purtau discuţii subversive. Împreună cu ceilalţi deţinuţi, a fost transportat în piaţa unde aveau loc execuţiile şi trecut prin toată procedura de anunţare a condamnării la moarte prin împuşcare. După patru ani în katorga, urmaţi de alţi cinci de serviciu militar obligatoriu, revine la Petersburg şi îşi reia activitatea literară. Până în momentul arestului fusese plasat de critică în umbra lui Gogol.
       Incidenţa crizelor de epilepsie, la care era predispus, a crescut în această perioada. La eliberarea din închisoare în 1854, i s-a oferit şansa să devină soldat pentru restul pedepsei, în Regimentul siberian. Dostoievski şi-a petrecut cinci ani din viaţă aici, întâi a fost caporal, apoi a devenit locotenent la al şaptelea batalion din acest regiment, staţionat lângă fortul Semipalatinsk din Kazahstan.A fost o experienţă care i-a schimbat şi părerile ideologice, astfel Dostoevski a abandonat ideile liberale şi a devenit conservator şi extrem de religios. S-a împrietenit cu un alt conservator, Constantin Pobedonosţev. A avut o legătură şi mai apoi s-a căsătorit cu Maria Dmitrievna Isaeva, văduva unui cunoscut din Siberia.
       În 1860, s-a întors la St. Petersburg, unde a scos o serie de gazete literare alături de fratele sau mai mare, Mihail, dar fără mare succes. In 1864 soţia sa moare, eveniment care îl lasă puternic afectat, iar la scurt timp îşi pierde şi fratele, care îi era foarte drag. Cum financiar, Dostoievski nu avea nici o economie şi cu toate străduinţele nu se întrevedea vreo sursă de venit scriitorul cade într-o depresie accentuată ş âncepe sa joace jocuri de noroc de pe urma cărora acumulează datorii uriaşe.A suferit de patima jocului şi de pe urma efectelor acesteia. Se pare ca romanul Crimă şi pedeapsă. cel mai cunoscut roman al scriitorului, a fost grabnic finalizat pentru a-l da spre publicare, fapt ce i-ar fi adus un avans în bani de la editură. Dostoievski a scris în acelaşi timp şi nuvela Jucătorul pentru a-i satisface pretenţiile editorului sau Stellovski care, potrivit contractului, dacă nu primea o operă nouă ar fi intrat în posesia drepturilor de autor a tuturor operelor dostoievskiene.
       Pentru a se sustrage obligaţiilor fata de creditori şi căutand noi cazinouri, Dostoievski călătoreşte în Occident. Aici încearcă să reia legătura cu Apollinaria (Polina) Suslova o studentă cu care avusese o relaţie cu câţiva ani în urmă, însă aceasta declină cererea în căsătorie. Astfel Dostoievski se căsătoreşte în 1867 cu Anna Snitkina, o femeie de doar 20 de ani, de profesie stenografă. În această periodă scrie cele mai importante opere ale sale. Din 1873 până în 1881 şi-a răzbunat insuccesele din domeniul jurnalistic şi a editat un lunar cu povestiri, schiţe şi articole despre evenimente curente, Jurnalul scriitorului. Ziarul a avut un succes fenomenal.În 1877 Dostoievski ţine un discurs de evocare la înmormântarea prietenului său, poetul Nekrasov, provocând mari controverse. Trei ani mai tarziu cu puţin timp înaintea morţii sale ţine o faimoasă cuvântare despre Puşkin la dezvelirea monumentului acestuia din urmă din Moscova.
        În ultimii ani de viaţă, Feodor Dostoievski a trăit în staţiunea Staraia Russa, care era mai aproape de Sankt Petersburg. Moare pe 28 ianuarie (stil vechi) 1881 şi este îngropat in cimitirul Tihvin lângă Mânăstirea Alexandr Nevski, Sankt Petersburg.Influenţa lui Dostoevski a fost uriaşă, practic nu există romancier important din secolul al XX-lea, de la Herman Hesse la Marcel Proust, William Faulkner, Albert Camus, Franz Kafka, Henry Miller, Yukio Mishima, Gabriel García Márquez,Vladimir Nabokov, Henry James, Joseph Conrad si chiar D.H. Lawrence, asupra cărora Dostoievski să nu-şi exercitat influenţa. La noi, romanele lui Mircea Eliade (Huliganii) sau Nicolae Breban (Animale bolnave) poartă şi ele urma acestei influenţe. Romancierul american Ernest Hemingway l-a citat pe Dostoevski drept sursă de influenţă majoră in autobiografia sa.
     În mod esenţial un scriitor mitic, Dostoevski a creat opere de o imensă putere hipnotică, având următoarele trăsături: scene dramatizate (conclavuri) în care personajele, într-o atmosferă fierbinte sau scandaloasă, se angajează în dialoguri socratice à la Russe; căutarea lui Dumnezeu, problema Răului şi suferinţele celor inocenţi. Tipologia personajelor sale e una extrem de simplă: creştini umili (prinţul Mîşkin, Sonia Marmeladova, Alioşa Karamazov), nihilişti autodistructivi (Svidrigailov, Smerdiakov, Stavrogin), cinici (Feodor Karamazov), intelectuali rebeli (Raskolnikov, Ivan Karamazov); personajele sale acţionează sub impulsul unor idei, şi nu al unor instincte, deşi, în anumite cazuri, şi acestea pot juca un rol semnificativ.
      Romanele lui Dostoevski sunt comprimate în timp (acţiunea durează doar câteva zile) şi acest procedeu îl ajuta pe autor să scape de una din trăsăturile importante ale prozei realiste, de coroziunea vieţii umane în timp. Personajele sale sunt de fapt niste traduceri ale unor idei spirituale şi ies din acest motiv în afara timpului, sunt atemporale. Alte teme care reapar obsedant sunt: suicidul, mândria rănita, colapsul valorilor familiei, regenerarea spirituală cu ajutorul suferinţei (cel mai important motiv), respingerea culturii vestice şi afirmarea valorilor ortodoxiei ruse şi ţarismului.
       Este o opinie comună a criticilor literari că, alături de operele unor Dante Alighieri, William Shakespeare, Miguel de Cervantes, Victor Hugo şi ale ale altor câţiva scriitori, romanele, povestirile şi nuvelele lui Dostoevski se înscriu în Canonul european şi au influenţat în mod decisiv existenţialismul şi expresionismul, ca să dăm doar două exemple.
Opere majore
Oameni sărmani (1846)
Nopţi albe (1848)
Omul dedublat (1846)
Netoşka Nezvanova (1849)
Satul Stepancikovo şi locuitorii săi (1859)
Umiliţi şi obidiţi (1861)
Amintiri din casa morţilor (1862)
Însemnări din subterană (1864)
Crimă şi pedeapsă (1866)
Jucătorul (1867)
Idiotul (1868)
Demonii (1872)
Adolescentul (1875)
Fraţii Karamazov (1880)
Surse:

http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=2946

https://www.cartepedia.ro/autor/fm-dostoievski-1934

https://destepti.ro/feodor-mihailovici-dostoievski-reper-al-literaturii-universale

http://www.coolturamall.ro/dostoievski-despre-infatisarile-sufletului/

http://www.dozadebine.ro/feodor-dostoievski-la-limita-dintre-realismul-social-si-cel-fantastic-2/

https://istoriiregasite.wordpress.com/tag/viata-lui-dostoievski/

https://foaienationala.ro/fiodor-mihailovici-dostoievski.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here