S-a întâmplat la 3 octombrie 1938

0
97
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat la 3 octombrie 1938: A murit mareşalul Alexandru Averescu, preşedinte al Ligii Poporului, prim ministru, membru de onoare al Academiei Române.Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. Bucureşti) a fost general roman, ulterior mareşal, şi comandant al Armatei Române în timpul primului război mondial, fiind deseori creditat pentru victoriiile României din acel război.

    A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind şi ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a scris mai multe lucrări privitoare la chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de front), membru de onoare al Academiei Române şi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.

        Mareşalul Alexandru Averescu (1859-1938) este una dintre cele mai cunoscute personalităţi româneşti de la începutul secolului al-XX-lea, deopotrivă comandant şi teoretician, care îşi datorează renumele, în primul rănd faptelor sale de arme pe câmpul de luptă.S-a născut la 9 martie 1859, la Ismail, in sudul Basarabiei. A participat ca voluntar în războiul de independenţă (1877-1878), fiind încadrat în Regimentul 1 Roşiori.
       În perioada 1879-1881 a urmat Şcoala divizionară de la Mânăstirea Dealu, obţinând gradul de sublocotenent, după care s-a specializat la Şcoala Superioară de Război din Torino (1884-1886), pe care a absolvit-o ca şef de promoţie. în timpul cursurilor din Italia se căsătoreşte cu Clotida Caligaris, care i-a fost până la sfârşit o credincioasă soţie. Alexandru Averescu s-a impus ca un comandant şi un ofiţer de stat major foarte capabil, avasând rapid pe scara ierarhiei militare (general de brigadă la 10 mai 1906 şi general de divizie, la 1 aprilie 1912).
         A ocupat, de asemenea, funcţii de înaltă răspundere – comandant al Şcolii Superioare de Război (1894-1898), ataşat militar la Berlin (1895-1898), comandant al Brigăzii I Roşiori, Ministru de Razboi (1907-1909), comandant al Diviziei 1 Infanterie (1909-1911), şef al Marelui Stat Major (1911-1913).In aceasta calitate a organizat campania armatei romane în sudul Dunării, în timpul celui de-al doilea război balcanic, acţiune ce a fost o utilă repetiţie pentru marele război dar care a evidenţiat şi carenţele de organizare şi pregatire ale trupelor noastre.
         Alexandru Averescu nu a avut însă posibilitatea de a se ocupa, în continuare, de întărirea armatei, el fiind înlocuit din funcţia de şef al Marelui Stat Major, odată cu schimbarea echipei guvernamentale conservatoare. În timpul războiului de reîntregire, Alexandru Averescu s-a afirmat ca un mare comandant de oşti, faptele sale de arme asigurându-i un prestigiu şi o popularitate ieşită din comun în opinia publică românească.
       După decretarea mobilizării, generalul Averescu a fost numit comandant al Armatei 2 Române, dispusă între Valea Oltului şi izvoarele Argeşului. A executat puţin această comandă deoarece a primit conducerea Armatei  a 3-a, care suferise o grava înfrângere la Turtucaia. În aceste condiţii, Averescu a organizat manevra de la Flămânda (18-22 septembrie/1-5 octombrie). Operaţia, deosebit de ingenioasă sub raport strategic, preconiza nimicirea Armatei III Bulgare, prin organizarea a doua lovituri din Dobrogea şi prin forţarea Dunării în zona localităţilor Flămânda-Prundu.Acţiunea a debutat cu succes, dar ploile torenţiale, activitatea monitoarelor austriece de pe Dunăre şi ofensiva pe axul văii Prahovei au dus la oprirea ei.
       Averescu a revenit la comanda Armatei a 2-a, obţinând rezultate deosebite. Armata a 2-a nu a înregistrat nici o înfrângere, ea retrăgându-se în ordine în Moldova ca urmare a pierderii bătăliei de pe Neajlov-Argeş (12-20 noiembrie/25 noiembrie/3 decembrie 1916), de către Grupul de armate constituit ad-hoc. In iarna dramatică a anului 1917, Armata a 2-a a rămas in dispozitiv, Averescu reuşind, graţie măsurilor şi abilităţilor sale, să reorganizeze marile unităţi din subordine, să menţină spiritul combativ şi să evite extinderea epidemiei de tifos exantematic. Constantin Argetoianu scria că, la Bacău în jos, domnea spiritul frontului, spiritul de luptă şi de încredere în comandantul armatei, iar contiuna grijă faţă de soldaţi a reprezentat una din cauzele ulterioare ale popularităţii lui Averescu.
      Acesta şi-a demonstrat din nou capacitatea profesională în bătălia de la Mărăşti (11-19 iulie/24 iulie-1 august). Operaţia din Munţii Vrancei, singura acţiune ofensivă de amploare de pe frontul român din vara anului 1917, reprezintă un model de artă militară, prin concepţia, alegerea direcţiilor de atac, organizarea sistemului de foc şi flexibilitatea conducerii. Acesta mare victorie românească l-a aşezat definitiv pe generalul Alexandru Averescu în rândul marilor comandanţi din istoria militara naţională. Recunoscându-i meritele, regele Carol al II-lea l-a avansat la gradul de mareşal.
      Alexandru Averescu nu a fost numai un talentat comandant ci şi un teoretician militar de valoare. Succesele si popularitatea dobândite pe câmpul de luptă l-au determinat să intre în apele învolburate ale politicii, supunându-se meandrelor ei. S-a stins din viaţă în Bucureşti.Dincolo de avatarurile omului politic rămâne dimensiunea militară a lui Alexandru Averescu, cea mai trainică şi cea pe care istoria a validat-o pe deplin. Alexandru Averescu a fost primul Mareşal al României.Din tranşee, generalul va intra în viaţa politică. Prin unele conjucturi favorabile va fi în mai multe rânduri prim-ministru (ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927).
         Averescu a înfiinţat în 1918 şi a condus Liga Poporului (din 1920 va deveni Partidul Poporului).Viaţa sa politică nu a fost lipsită de tensiuni. În primul rând, Alexandru Averescu a fost loial casei regale şi s-a luptat să-şi păstreze popularitatea pe treptele cele mai înalte în faţa declinului. A fost preţuit de către regele Ferdinand, iar o dovadă de preţuire a fost momentul unei destăinuri: când regele se afla pe patul de moarte a poruncit ca Averescu să vină la el şi să fie lăsaţi singuri. Înainte să moară, regele i-a declarat: „Averescu, multe s-au spus între noi; de mult însă n-am mai crezut nimic rău despre tine. Îţi fac această mărturisire ca să intru uşurat în groapă”. Spre finele vieţii sale, bătrân şi bolnav, se retrage din viaţa politică. Moare în octombrie 1938 la Bucureşti. A fost membru de onoare al Academiei Române.
Surse:

Neagoe, Stelian – Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007

Nicolescu, Nicolae C. – Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 – 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003

http://www.marasti100.ro/averescu/

http://www.rador.ro/2018/11/23/personalitati-care-au-creat-romania-mare-alexandru-averescu/

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/alexandru-averescu-intre-mit-si-realitate

https://search.proquest.com/openview/15763480a35945395d0fa79f979a77e8/1?pq-origsite=gscholar&cbl=105849

http://www.acum100.ro/node/225

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here