S-a întâmplat la 3 octombrie 1916: A sosit în România misiunea militară franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot (1861–1931, membru de onoare al Academiei Române). La 3/16 octombrie 1916 sosea în România Misiunea militară franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot (1861-1931). Decizia Franței de a trimite în România o misiune militară, ca urmare a cererii exprimate de guvernul Brătianu, fusese luată în septembrie 1916.
Sosirea Misiunii militare franceze avea loc într-un moment dificil pentru trupele române. Intrată în război de partea Antantei, cu care semnase un Tratat de alianță la 4/17 august 1916, România a declanșat la 14/27 august 1916 ofensiva de eliberare a Transilvaniei, de-a lungul întregii frontiere muntoase cu Austro-Ungaria. Insuficienta susținere a acțiunii trupelor române de către Aliați, precum și o mai slabă pregătire a trupelor române în fața inamicului au dus ulterior la înfrângerea de la Turtucaia (24 august/6 septembrie) în fața ofensivei germano-bulgare, trecerea la defensivă în Transilvania, eșecul contraofensivei din sud, de la Flămânda (18 septembrie/1 octombrie), apoi retragerea trupelor pe frontiera muntoasă.
Generalul Henri Mathias Berthelot, absolvent al cursurilor Școlii Militare de la Saint-Cyr (1883) și ale Școlii Superioare de Război din Paris (1890), deținuse mai multe funcții, printre care de secretar al Comitetului de Stat Major (1907), subșef al Marelui Stat Major (1913-1914), comandant al Sectorului Soisson (1914-1915), al Diviziei 33 Infanterie de rezervă (1915), al Corpurilor 3 și 32 Armată (1915-1916). Era, de asemenea, principalul colaborator al mareșalului F. Joffre la elaborarea planului de operații cu care Franța s-a angajat în Primul Război Mondial
La 3/16 octombrie 1916, generalul Berthelot și Misiunea franceză pe care o conducea erau primiți în gara Periș de înalte oficialități române, în frunte cu regele Ferdinand și cu primul-ministru Ion I.C. Brătianu. Misiunea militară franceză avea să fie prezentă în România timp de 18 luni. „Din prima zi — nota Berthelot — m-am convins că trebuia să acționez repede. Trebuie să oprim peste tot ideea de retragere, să apărăm cu înverșunare, chiar pe frontieră, pământul național”. Generalul Berthelot a fost numit consilier militar al regelui Ferdinand.În octombrie 1916, în baza unui „Ordin de misiune”, generalul francez pășea în România sfârtecată de război, în fruntea unei delegații militare, pentru a îndeplini o „Misiune militară franceză”. Să rememorăm principalele sarcini operative ale reprezentanților Franței și, implicit, ai Antantei, în raport cu autoritățile militare și politico-militare ale României, țară aflată într-o evidentă slăbiciune ca urmare a eșecurilor din operația de apărare de pe frontul de sud, din vara și toamna anului 1916.
Franța avea nevoie de o depresurizare a efortului de război al Puterilor Centrale în zona de vest a Europei, care ar fi putut să apară în contextul în care acestea și-ar fi reconsiderat forțele și mijloacele pentru a lupta pe Frontul de Est. Așadar, o Armată Română mai puternică în luptele cu forțele austro-ungare, germane și bulgare era de interes strategic pentru Franța. Delegația „Misiunii militare franceze” condusă de generalul de divizie Henri Mathias Berthelot avea, prin urmare, ca principal obiectiv contribuția pe care militarii francezi o puteau aduce în instruirea, reorganizarea și înzestrarea forțelor armate române și, implicit, în creșterea capacității combative a acestora.
În primul rând, potrivit ordinelor primite de Misiunea militară franceză în România, generalul de divizie Henri Mathias Berthelot îl reprezenta pe comandantul Armatei Franceze, generalul Joseph Jacques Cesaire Joffre, în raport cu Marele Cartier General Român. În toate relațiile sale cu autoritățile militare dar și politico-militare privitoare la chestiunile războiului dus de Coaliție împotriva Puterilor Centrale și a aliaților lor, generalul Berthelot însemna „vocea” autorizată a comenzii la cel mai înalt nivel al Armatei Franceze.O altă sarcină importantă a generalului Berthelot în România era să asigure un flux de informații către Marele Cartier General Francez despre „situația materială și morală a Armatei Române” operațiilor în curs ale acesteia și planurilor sale de acțiune. De asemenea, generalul francez avea rolul de a asigura legătura între Înaltul Comandament Român și generalul Maurice Sarrail, comandantul Armatei Aliate de la Salonic și Misiunea Militară Franceză din Rusia.
Totodată, „neprețuitul general Berthelot”, după cum îl numea Regina Maria în volumul său de memorii „Povestea vieții mele”, era consilierul tehnic al Înaltului Comandament Român. În acest sens, militarul francez a contribuit semnificativ la consilierea Regelui Ferdinand și a principalilor lideri militari pentru exercitarea actului de comandă al Armatei Române într-o manieră modernă și combativă.Nu în ultimul rând, prin acordul dintre generalul Berthelot și comanda Armatei Române se stabilea rolul personalului Misiunii Militare Franceze în procesul de instruire, reorganizare și înzestrare a forțelor naționale. De altfel, contribuția Misiunii Militare Franceze nu ar fi avut succes dacă nu se acționa pe ambele paliere ale organizării militare: pe de o parte, a actului de comandă, la nivel strategic, prin consilierea actorilor politico-militari și militari ai statului român, efectuată neobosit de generalul de divizie Berthelot și, pe de altă parte, a actului de execuție, prin munca de instruire depusă de cei 277 de ofițeri de infanterie, cavalerie și artilerie, 88 de medici, farmaciști și veterinari, 37 de piloți și observatori, 4 ofițeri de marină, 8 ofițeri de intervenții și 1.150 de militari cu grade inferioare, pregătiți în diverse specialități.
Cu toții, cei care constituiau Misiunea Militară Franceză, au reușit să fie parte importantă a procesului de restructurare a Armatei Române, într-un timp scurt. Și, nu doar atât! Militarii români i-au avut alături pe camarazii francezi în luptele împotriva germanilor și austro-ungarilor din vara anului 1917 de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Pentru succesele răsunătoare ale Armatei Române în aceste bătălii, sacrificiul eroilor români a fost, din nefericire, completat de cel al unor luptători francezi.
Conform lucrării „Berthelot și România/Berthelot et la Roumanie”, album apărut în 1997 la Editura Univers Enciclopedic, București (coordonator Dumitru Preda), sub egida Fundației „Mărășești-Mărăști-Oituz” și a Fundației „General Henri Mathias Berthelot”, scopul Misiunii militare franceze în România era definit astfel în „Ordinul de misiune” din 28 septembrie 1916: 1. Generalul Berthelot va reprezenta pe lângă Marele Cartier General român pe generalul Joffre, comandantul-șef al armatei franceze; el urma să trateze în numele acestuia și „potrivit instrucțiunilor sale, toate problemele interesând războiul de coaliție dus în prezent împotriva Puterilor Centrale și a aliaților lor”; 2. El urma să țină la curent Marele Cartier General Francez asupra situației materiale și morale a armatei române, asupra operațiilor în curs, ca și a proiectelor sale de manevră; totodată, el trebuia să asigure legătura necesară între Înaltul Comandament român și generalul Maurice Sarrail, comandantul-șef al Armatei aliate de la Salonic, Misiunea militară franceză, Misiunea militară franceză din Rusia; 3. Generalul Berthelot — se spunea în respectivul ordin — era pus la dispoziția Înaltului Comandament român în funcția de consilier tehnic; 4. Rolul ofițerilor francezi urma să fie stabilit de comun acord între generalul Berthelot și Statul Major General român.
Într-o notă telegrafică a atașatului militar român de la Paris, transmisă la București Ministerului de Război, se specifica: „Din informațiile mele personale rezultă că membrii Misiunii militare franceze trimiși în România au fost aleși personal de comandantul suprem al armatei franceze. (…) Această misiune aleasă e compusă din ofițeri care părăsesc funcțiuni sau comandamente importante (…) majoritatea (…) au avut misiuni importante la trupă sau la statul-major în timpul marilor bătălii date pe frontul francez”.
Inițial, misiunea franceză a fost alcătuită din patru ofițeri de stat major, adjuncți ai șefului misiunii, nouă ofițeri instructori de infanterie (patru locotenent-colonei, doi maiori și trei căpitani), un ofițer superior instructor de cavalerie, cinci ofițeri superiori de artilerie, un locotenent pentru serviciul cifrului, în total 21 de ofițeri în frunte cu șeful misiunii. Până la începutul anului 1917, numărul acestora avea să crească în funcție de evoluția operațiilor și de necesitățile frontului român, producându-se, totodată, o schimbare a structurii și a rolului misiunii franceze. Cei 430 de ofițeri și 1.150 de soldați aveau să contribuie la ampla acțiune de refacere și de reorganizare a armatei române (decembrie 1916-iunie 1917).
Încă de la început, generalul Berthelot a participat în fiecare zi la prezentarea rapoartelor informative asupra operațiilor și a făcut vizite pe front, unde i-a cunoscut pe comandanții și pe ostașii români. A consiliat Marele Cartier General Român în vederea angajării bătăliei pentru București din noiembrie-decembrie 1916. După pierderea Capitalei a urmat retragerea spre Moldova. Guvernul condus de Ion I.C. Brătianu a părăsit capitala București, la 20 noiembrie, îndreptându-se spre Iași.Dincolo de demersul de instruire și cel de înzestrare adus de Misiunea Militară Franceză pentru Armata Română în anii 1916 – 1917, una dintre principalele realizări ale generalului de divizie Henri Mathias Berthelot pentru militarii români a fost cea din domeniul moralului trupelor. În contextul degringoladei din toamna anului 1916, când se vorbea despre dispariția statului român și despre retragerea autorităților naționale în Rusia, exista riscul ca poporul român să își reprezinte deformat aportul francezilor, ca fiind cel al unor salvatori ai neamului românesc.
Generalul Berthelot a intuit acest risc și a arătat că Misiunea Militară Franceză nu este altceva decât un instrument suplimentar care contribuie la îmbunătățirea performanțelor profesionale ale militarilor români, lucru ce va duce, implicit, la o creștere a încrederii în sine a acestora. Luptele pentru eliberarea națională nu vor avea niciodată mai mari sorți de izbândă decât atunci când vor fi duse de către armata națională. Viziunea generalului de divizie Henri Mathias Berthelot, militar francez, prieten al României, s-a confirmat prin construcția unei Armate Române mai suple, dar instruită și înzestrată.
În cadrul Misiunii militare franceze, un rol deosebit de important l-au avut Misiunea Aeronautică și Misiunea Serviciului Sanitar. Membrii Misiunii Aeronautice franceze (în total aproximativ 300) au efectuat operații tehnice curente de întreținere a aparatelor de zbor, de instruire a personalului navigant românesc, realizând, totodată, diverse misiuni speciale, conform surse amintite. În ceea ce privește Misiunea Serviciului Sanitar, aceasta era alcătuită, în februarie 1917, din 88 de medici, în frunte cu medicul Claude Coullaud, peste jumătate dintre aceștia fiind chirurgi. Ulterior au mai sosit în România încă 16 medici. Toți aceștia au lucrat în sălile de operații și de tratamente din spitale.
Misiunea condusă de generalul Berthelot a fost nevoită să părăsească România la 9 martie 1918. În noiembrie 1918, generalul Berthelot a fost trimis în Balcani și a condus marșul unei armate aliate spre Dunăre, operând joncțiunea cu armata română și contribuind la alungarea trupelor Puterilor Centrale de pe teritoriul românesc (noiembrie-decembrie 1918).
Pentru meritele sale, generalul Berthelot a fost declarat „cetățean de onoare al României”, la 21 mai 1917, în ședința solemnă a Parlamentului de la Iași. De asemenea, statul român i-a acordat și 60 de hectare în comuna hunedoreană Unirea pe care, prin testament, Berthelot le-a lăsat Academiei Române împreună cu sumele depuse în băncile române, spre a fi folosite „fie pentru studii și cercetări într-o universitate franceză, fie pentru cheltuieli de întreținere pentru completarea studiilor într-o mare școală franceză, civilă sau militară”. Comuna Unirea a primit oficial denumirea de General Berthelot, la 30 octombrie 2001, printr-o hotărâre a Parlamentului României, în urma demersurilor promovate de asociația hunedoreană cu același nume.La 5 iunie 1926, a devenit membru de onoare al Academiei Române.
Surse:
https://ziarullumina.ro/documentar/henri-berthelot-generalul-francez-cu-inima-de-roman-133814.html
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
