S-a întâmplat la 28 octombrie 1874, 15/28

0
144
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat la 28 octombrie 1874, 15/28: S-a născut Constantin I. Parhon, întemeietorul şcolii româneşti de endocrinologie; unul dintre protagoniştii endocrinologiei mondiale în perioada constituirii ei ca disciplină de sine stătătoare; membru al Academiei Române şi preşedinte de onoare al acestui for (m. 1969).

   Constantin Ion Parhon s-a născut în oraşul Câmpulung Muscel (judeţul Muscel, înglobat ulterior în judeţul Argeş). Tatăl său era originar din ţinutul secuiesc. Studiile secundare le-a făcut la Focşani, Buzău şi Ploieşti, bacalaureatul l-a obţinut în 1892. A studiat medicina la universitatea din Bucureşti (1893-1900) şi a obţinut în 1900 titlul ştiinţific de doctor în medicină cu teza Contribuţiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie.În timpul studiilor a lucrat ca extern (1896-1897) şi intern (1897-1900) al spitalelor din Bucureşti.
        După absolvirea studiilor şi obţinerea doctoratului, profesează ca medic la Spitalul Rural „Rallet” din judeţul Dâmboviţa (1901-1902) şi apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din Bucureşti (1903), urmând şi un stagiu de perfecţionare la München (1906). Apoi, devine medic primar la Ospiciul Mărcuţa (1909-1912).Este angajat în învăţământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie şi psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iaşi (1913-1933) şi de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1933-1940 şi 1944-1958).
        În paralel cu activitatea didactică îşi continuă activitatea profesională ca director al Spitalului Socola din Iaşi (1917-1930) şi apoi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale şi endocrinologice din Bucureşti (1930-1940).În 1928 este ales membru corespondent al Academiei Române şi în 1939 devine membru titular şi preşedinte de onoare al acestui prestigios for ştiinţific. Deţine şi alte funcţii în cadrul organizaţiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină din Bucureşti (1935), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale (1969), membru fondator al Societăţii de Anatomie din Bucureşti, al Societăţii de Biologie, al Societăţii Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie şi Endocrinologie.
       În 1946, regele Mihai înfiinţează Institutul de Endocrinologie cu numele „C. I. Parhon”. Primul sediu al acestui institut a fost la Spitalul „Colentina”. Ulterior, după naţionalizarea în 1948 a spitalelor, sediul Sanatoriului de maici „St. Vincent du Paul”, din parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului.
       A fost ales ca membru al Academiilor de Ştiinţe ale URSS, R. P. Bulgară, R. P. Ungară şi R.D.G, al societăţilor de endocrinologie din Paris, Moscova şi Praga, al Societăţii Estone de Neurologie, al mai multor societăţi din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie şi al Societăţii medicale a spitalelor). În anul 1948 a fost ales ca Doctor honoris causa al Universităţii Caroline din Praga.Parhon a fost fondatorul Revistei Societăţii Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, în 1938 (revista refuncţionează din 2005 sub egida Academiei Române).
        A fost membru în colegiul de redacţie al revistelor Folia neurobiologică şi Revue française d’endocrinologie.În calitate de militant socialist, Parhon a fost influenţat în tinereţe, după propriile afirmaţii, de operele lui Karl Marx. A fost unul dintre fondatorii Partidului Muncitor, un grup politic efemer, fuzionat cu Partidul Ţărănesc în 1919. La scurt timp după fuziune, Parhon s-a separat împreună cu un grup şi a devenit susţinător al Partidului Comunist din România (PCR).În primăvara anului 1944 a fost primul semnatar al memoriului-protest al intelectualilor pentru ieşirea României din coaliţia militară fascistă. Devine preşedinte al ARLUS-ului (1944-1967).
        Din 1946 până în 1961 a fost fără întrerupere deputat în Adunarea Deputaţilor şi apoi în Marea Adunare Naţională.După proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, Constantin Ion Parhon a fost ales preşedinte al Prezidiului Republicii Populare Române (30 decembrie 1947 – 13 aprilie 1948), făcând parte dintr-un comitet interimar cu funcţii prezidenţiale (ales de Adunarea Deputaţilor), alături de Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec, Gheorghe Stere şi Ion Niculi. În perioada 13 aprilie1948-2 iunie 1952, Parhon a îndeplinit funcţia de preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române (funcţie echivalentă cu cea de şef al statului), însă puterea de facto era deţinută de Partidul Muncitoresc Român.
      În iunie 1952 a renunţat la activitatea politică, dedicându-şi restul vieţii activităţii de cercetare ştiinţifică.A fost director al Institutului de Endocrinologie (1949-1957) şi al Institutului de Geriatrie (1952-1957). I-a fost conferit titlul de Erou al muncii socialiste. A încetat din viaţă la 9 august 1969 în Bucureşti

Surse:

Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007

Nicolae C. Nicolescu, Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 – 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003

https://www.agerpres.ro/documentare/2019/08/09/documentar-50-de-ani-de-la-moartea-medicului-si-academicianului-constantin-i-parhon–352936

http://www.eualegromania.ro/2015/12/21/constantin-ion-parhon-personalitate-remarcabila-a-endocrinologiei-romanesti/

http://www.rador.ro/2019/08/09/portret-c-i-parhon-parintele-endocrinologiei-romanesti-fost-presedinte-al-radiodifuziunii-romane-2/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here