S-a întâmplat la 24 octombrie 1916, 24.X / 9.XI

0
65
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat la 24 octombrie 1916, 24.X / 9.XI: A murit generalul Ion Dragalina; în primul război mondial, în fruntea Armatei I, a condus apărarea de la Jiu, în cursul căreia a fost rănit mortal (n. 1860). Ion Dragalina a urmat şcoala primară din oraşul natal şi şcoala de cadeţi din Timişoara. Şi-a continuat studiile militare la Academia Militară de la Viena (1884), fiind încadrat în armata austro-ungară. În paralel, a absolvit şi Şcoala de ingineri geodezi.

    În 1887, Ioan Dragalina a demisionat din armata austro-ungară, a trecut graniţa în România şi a fost încadrat în Armata Română cu gradul de sublocotenent. Avansează treptat pe scara ierarhică: căpitan (1893), maior (1899), locotenent-colonel (1908). În perioada 1908-1911, lt.col. Ioan Dragalina a fost comandant al Şcolii Militare de Infanterie din Bucureşti.
      La începerea primului război mondial avea gradul de general de brigadă şi comanda Comandamentul 3 Teritorial. Pentru meritele dovedite în ridicarea nivelului ştiintific al şcolii, pentru ordinea şi disciplina instituită în învăţământul militar, Ioan Dragalina este decorat cu Ordinul Steaua României, clasa V-a.În aprilie 1911, Ioan Dragalina este avansat colonel şi numit commandant al Regimentului 34 din Constanţa. În această perioadă, a fost decorat cu Ordinul Coroana României, clasa IV-a.
       În anul 1915 este avansat la gradul de general de brigadă. În perioada neutralităţii României (1914-1916), s-a ocupat cu realizarea de lucrări de fortificaţii pe Valea Prahovei.În anul 1916, înainte ca România să intre în primul război mondial de partea aliaţilor, Dragalina a fost numit comandant al Diviziei I Infanterie, aflată la Drobeta Turnu Severin. Trupele diviziei acopereau o distanţă mare din frontiera de vest a României, de la izvoarele Argeşului până la Calafat. Divizia sa a luptat cu curaj în august 1916 la Orşova şi pe valea râului Cerna.
       După ce a atacat în dimineaţa zilei de 15 august 1916 la Porţile de Fier, trupele române aflate sub comanda generalului Dragalina au reuşit la 19 august să ocupe culmile muntoase Alion, Ozoina şi Dranic, eliberând în zilele următoare oraşul Orşova. Ofensiva germano-austro-ungară a fost stopată până la începutul lunii octombrie, Divizia I reuşind să-şi menţină poziţiile.Ca urmare a declanşării unei masive ofensive germane şi austro-ungare în Valea Jiului (conduse de generalul Paul von Kneussl), în dimineaţa zilei de 11/24 octombrie 1916 generalul Dragalina primeşte ordin să se deplaseze la Craiova, unde este numit în funcţia de comandant al Armatei I. Decide să ducă lupta în munţi, stabilind începerea ofensivei la 14 octombrie.
       În ordinul de zi din11/24  octombrie 1916, generalul Dragalina face apel la curajul şi onoarea de român a fiecărui soldat:”Ofiţeri şi soldaţi ai Armatei I-a române, din acest moment am luat comanda armatei şi cer imperios la toţi, de la General la soldat: în primul rând apărarea cu viaţa a sfântului pământ al ţării noastre, apărarea vetrei strămoşeşti, a ogorului şi a cinstei numelui de român. Cer la toţi cea mai deplină ascultare şi cea mai strictă executare a ordinelor. Trupa care nu înaintează, să moară pe loc.”
       În dimineaţa zilei de 12 octombrie 1916, generalul Dragalina ia o maşină, un şofer şi doi ofiţeri (colonelul Toma Dumitrescu şi maiorul Constantin Miltiade) şi pleacă personal în Valea Jiului în recunoaştere, pentru a vorbi cu comandanţii aflaţi în primele linii, deoarece legăturile cu unităţile înaintate erau întrerupte. Ajunge în primele linii şi trece podul din apropierea Mănăstirii Lainici, unde s-a spovedit şi s-a împărtăşit. La întoarcere, podul este prins într-un schimb de focuri. Maşina trece în viteză pe pod prin ploaia de gloanţe, dar câteva gloanţe îşi ating ţinta. Generalul este rănit de două gloanţe în braţul stâng şi în omoplat.Maşina reuşeşte să ajungă în tabăra română, iar Dragalina este transportat de urgenţă la postul sanitar din Gura Sadului, unde este bandajat, iar rana îi este curăţată. Este dus apoi la Târgu Jiu şi în aceeaşi zi la Craiova, unde doctorii constată că este necesară amputarea braţului.
       Marele Cartier General ordonă printr-o telegramă ca generalul Dragalina să fie transportat de urgenţă la Spitalul Militar de la Palatul Regal din Bucureşti. Este urcat în tren, dar din cauza aglomeraţiei de pe calea ferată rana i se infectează. Trenul ajunge la Bucureşti abia în seara zilei de 13 octombrie; i se dezinfectează rana, i se scoate glontele din omoplat, iar braţul îi este pus în ghips. Pe patul de spital, regele Ferdinand I al României îi conferă Ordinul Mihai Viteazul.
        Pe patul de suferinţă, Dragalina primeşte din partea Regelui Ferdinand cea mai înaltă decoraţie de război a ţării, Ordinul Mihai Viteazul, pentru strategia şi bravura sa. Însă pe 24 octombrie/9 noiembrie, generalului îi crește brusc temperatura și intră în septicemie. Simțindu-și sfârșitul aproape, este împărtășit și i se adresează lui Corneliu, fiul său,: „Îndreaptă-mă cu fața spre Banat. Tu să le spui că am murit cu ei în gând!”. Generalul Ioan Dragalina se stinge la vârsta de 56 de ani, scriind o pagină de eroism care nu se va şterge niciodată din istoria şi memoria noastră.
       Pe front luptau inclusiv cei doi băieți ai săi: Virgiliu pe Dunăre și Corneliu în Dobrogea. Virgil Dragalina a ajuns comandor de marină, fiind veteran al celor două războaie mondiale, iar Corneliu Dragalina, general în cel de-al doilea război mondial, comandant de Corp de Armată, a condus cele patru divizii de infanterie (cu peste 64.000 de soldați aflați în subordinea sa) pe frontul de răsărit până la Stalingrad.
       Slujba de înmormântare este oficiată la Biserica Albă din Bucureşti, în prezenţa regelui Ferdinand, a principelui Carol (viitorul rege Carol a II-lea) şi a numeroşi oameni politici: Ion I.C. Brătianu(prim-ministrul României), Vintilă I.C. Brătianu (ministrul de război), Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Mihail Cantacuzino (ministrul justiţiei), Take Ionescu (ministrul de externe), Henry Catargi (mareşalul Palatului), generali şi ataşaţi militari străini în România. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor (Bellu Militar).
      Marele istoric Nicolae Iorga a spus, în discursul rostit la funeraliile eroului: „Generalul care a apărat cu mintea lui de cugetător, cu energia lui de soldat și cu calda lui inimă de bănățean Oltenia, nu mai este! (…) Cu pietate fiecare va privi ultimul lui drum între noi. Căci lacrimile le-am isprăvit! Dar mâine, când Banatul lui părintesc va fi carne din trupul României biruitoare, când colo departe-n Caransebeș va flutura steagul supt care el și-a vărsat sângele, vom ridica pe locul unde el a fost dăruit neamului statuie de bronz întru pomenirea curatei figuri de erou care se ascunde acum vederilor noastre.”
Surse:

Virgil Alexandru Dragalina – „Viața tatălui meu, generalul Ioan Dragalina” (Ed. Militară, București, 2009)

Din corespondența Generalului Ioan Drăgălina, Liviu Groza, Mihai Rădulescu, Editura S.C. Drago Print S.R.L., 1995

https://mausoleedinromania.ro/ioan-dragalina-1860-1916/

http://www.rador.ro/2016/10/24/1916-1918-armata-romana-portrete/

https://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-societate/fapte-ale-demnitatii-romanesti/22489-generalul-erou-ioan-dragalina

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here