S-a întâmplat la 21 octombrie 1790

S-a întâmplat la 21 octombrie 1790: S-a născut Alphonse de Lamartine, scriitor (unul dintre iniţiatorii poeziei romantice franceze) şi om politic francez (ministru de externe al Guvernului provizoriu în 1848); a sprijinit revoluţionarii din Principatele Române.

       Alphonse de Lamartine, poet, scriitor și om politic francez, este considerat a fi una dintre figurile importante ale curentului romantic în literatura franceză. Lamartine și-a dobândit renumele după publicarea, în 1820, a versurilor sale în Meditații poetice (Méditations poétiques).

      După câteva încercări eșuate, abandonează cariera militară, și se dedică literaturii, scriind o serie de tragedii în versuri și elegii. În 1815, aflat în stațiunea Aix-les-Bains pentru a se îngriji de sănătatea deja șubredă, le întâlnește pe cele două femei cărora urmează să le dedice o parte importantă din opera sa. De frumoasa Antoniella, o femeie simplă din clasa muncitoare, se îndrăgostește fulgerător, iar după moartea acesteia, scrie anecdota Graziella, Antoniella servind drept inspirație pentru personajul feminin principal. Lui Julie Charles, cealaltă femeie importantă din viața lui Lamartine – care îl ajută, grație influenței sale în societate, să își găsească un post la Paris – îi dedică numeroase versuri (de pildă, Lacul).

       În 1820, Lamartine se căsătorește cu Maria Ann Birch, o tânără britanică având legături cu familia lui Churchill, și își consolidează cariera diplomatică, angajându-se initial ca secretar la ambasada franceză din Napoli. În același an, publică prima sa colecție de poezii, Meditații poetice (Méditations poétiques), care se bucură de un succes imens datorită noului stil romantic și al sincerității sentimentelor exprimate. Poeziile lui Lamartin aduceau un suflu nou literaturii franceze.

      Doi ani mai târziu publică volumul Noi meditații poetice (Nouvelles méditations poétiques) și Moartea lui Socrate (Mort de Socrates), în care devine evidentă preocuparea lui Lamartine pentru metafizică. În anul 1829, Lamartine devine membru al Academiei franceze, iar în anul următor publică, în două volume, Armonii poetice și religioase (Harmonies poétiques et religieuses).

        Începând cu 1830, renunță la cariera diplomatică pentru a intra în politică, fiind ales în 1848 în Adunarea Națională. Exclus la scurt timp din politică, și devenit falit, Lamartin se va strădui, pentru următorii 20 de ani, să supraviețuiască. Va publica, fără vreun succes financiar, carte după carte: Raphaël (inspirată de iubirea lui pentru Julie Charles), Confesiuni (Les Confidences) și Noi confesiuni (Nouvelles Confidences), nuvelele Geneviève (1851), Antoniella (1867), Memorii politice (Mémoires politiques, 1863), Histoire des Constituants (1854), Histoire de la Restauration (1851–52), Histoire de la Russie (1855), lucrările istorice fiind considerate extrem de valoroase.Moare în 1869, la Paris, aproape uitat de contemporani.

Opera:

1820: Meditații poetice

1823: Noi meditații poetice

1830: Armonii poetice și religioase

1835: Amintiri, impresii, gânduri și peisaje în timpul unei călătorii în Orient

1836: Jocelyn. Episod. Jurnal găsit la un preot de țară

1838: Căderea unui înger

1839: Reculegeri poetice

1847: Istoria Girondinilor

1849: Raphaël, pagini din anul douăzeci

1849: Graziella

1856 – 1869: Curs familiar de literatură

1857: Via și casa

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Alphonse-de-Lamartine

https://rightwords.ro/autori/biografie/alphonse-de-lamartine

http://poetii-nostri.ro/alphonse-de-lamartine-autor-268/

https://bel-esprit.ro/alphonse-de-lamartine-cine-stie-sa-se-faca-iubit-stie-sa-faca-totul/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai