S-a întâmplat la 15 octombrie 1922: La Alba Iulia au avut loc ceremoniile de încoronare a lui Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen (1914-1927), ca rege al tuturor românilor şi a Mariei, ca regină. Serbările au ţinut trei zile, între 15-17 octombrie. La 15 Octombrie 1922, avea loc în Catedrala episcopală din Alba Iulia, zisă de atunci A Reîntregirii, încoronarea Suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I şi Regina Maria, catedrală sfinţită cu acea ocazie de Mitropolitul primat al României – Dr. Miron Cristea.
Alba Iulia, frumosul oraş transilvănean, de-a lungul secolelor, mai fusese martora unor evenimente de seamă ale istoriei şi culturii româneşti: aici a realizat, în 1599, Mihai Viteazul prima unire politică a celor trei Ţări Româneşti; aici a apărut, în 1648, Noul Testament – zis de la Bălgrad — al mitropolitului Simeon Stefan; aici au suferit martiriul, în 1785, Horia şi Cloşca, pentru ca, tot aici, în 1922, să fie încoronaţi Suveranii reîntregirii naţionale, făcând din cetatea Alba Iulia capitala de suflet a României.
Una din marile împliniri ale Unirii de la 1 Decembrie 1918 a fost şi construirea Catedralei episcopale din Alba Iulia, într-un timp record de numai un an şi jumătate (1921-1922), sub conducerea arhitectului V.J. Ştefănescu, având ca model biserica lui Petru Cercel din Târgovişte, cu pictura executată de Costin Petrescu.
Presa vremii a relatat pe larg evenimentul de la 15 Octombrie 1922. Ceremonia încoronării Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria a început la ora 9.45 cu o Sfântă Liturghie săvârşită de un sobor de Ierarhi, preoţi şi diaconi, în frunte cu Mitropolitul primat, Dr. Miron Cristea.După sfinţirea coroanelor regale – cea de oţel, provenit dintr-un tun capturat la Plevna şi purtată de Regele Carol I şi cea nouă, de aur, a Reginei – cei doi Suverani au îngenuncheat în mijlocul noii catedrale, iar Mitropolitul a rostit rugăciunea pentru încoronarea Regelui Ferdinand I, pe care corul, dirijat de M. Chiriac, a repetat-o de trei ori.
Cortegiul a părăsit apoi catedrala şi, afară, Regelui şi Reginei li se aşează pe umeri purpura şi hermina, apoi, pe creştet, coroanele. S-a intonat Imnul Regal şi mulţimea a izbucnit într-un „Vivat” emotionant, în timp ce toate clopotele oraşului au răsunat şi s-au tras 101 salve de tun.
La festivităţile încoronării au luat parte personalităţi religioase şi civile româneşti – între care prim ministrul Ion I. Brătianu (liberal) cu membrii Guvernului -, precum şi numeroşi invitaţi din străinătate – Familiile Regale din Grecia şi Iugoslavia, mareşalul Foch, generalul Berthelot, reprezentanţi civili şi militari ai Aliaţilor etc.
Regele Ferdinand a rostit un discurs emoţionant, spunând, între altele: . . . „Pronia cerească a binecuvântat şi, prin bărbăţia poporului şi vitejia ostaşilor, ne-a dat să lărgim hotarele Regatului şi să înfăptuim dorul de veacuri al neamului nostru. Punând pe capul meu, într-această stăveche cetate a Daciei romane, coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioasele lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională, şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas şi o simţire de la Tisa până la Nistru şi până la Mare… Facă Dumnezeu ca această coroană, asemenea celei a scumpei mele soţii şi demnă tovarăşă de muncă şi suferinţă pentru binele comun, să servească la încoronarea – generaţie după generaţie – a iubiţilor nostri succesori, într-o Românie tot mai fericită şi mai glorioasă.”
A doua zi, 16 Octombrie 1922, Suveranii României Mari s-au întors la Bucureşti, unde-i aştepta o mulţime imensă. După trecerea pe sub Arcul de Triumf, au urmat serviciul religios din biserica Mitropoliei şi defilarea tuturor drapelelor regimentelor Ţării, din campaniile 1877-1878 şi 1916-1918, precum şi cea a celor 10.000 de primari din toate comunele României.Regele Ferdinand I Întregitorul a domnit până în 1927. Îşi doarme somnul de veci în mormântul de la Curtea de Argeş, alături de Regina Maria (+1938), de Regele Carol I (d.1914) şi de Regina Elisabeta (d.1916).
Surse:
Pr. Dr. Cezar Vasiliu, Regele Ferdinand I Întregitorul, Luceafărul Românesc, Montreal, Octombrie 1996
- Hossu, Monarhia Românească, ed. Litera, Bucureşti, 1994
https://www.istorie-romaneasca.ro/incoronarea-de-la-alba-iulia-a-regelui-ferdinand/
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
, ca rege){kind=link}