S-a întâmplat la 14 octombrie 1889: A murit Gheorghe Adrian, politician şi general român, membru al Academiei Române. Gheorghe Adrian (Andreescu) (n. 1820 – d. 14 octombrie sau, după unele surse, 14 decembrie 1889, Bucureşti) a fost general, revoluţionar paşoptist, membru de onoare al Academiei Române.A absolvit cursurile Şcolii Militare din Bucureşti şi pe cele ale Şcolii de Stat-Major din Paris.
A fost comandant şi profesor de artă militară la Şcoala Militară de Ofiţeri din Iaşi, aghiotant domnesc, ministru de Război al Moldovei între 1859-1861, al Munteniei între 1860-1861 şi al României între1867-1868.A luptat în oastea lui Avram Iancu în timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania în 1848-1849.
A fost luat prizonier la 6 mai 1848 la Abrud, de trupele maghiare conduse de maiorul de miliţii Hatvani Imre. A fost eliberat din captivitate la 10 mai 1848, după ce Abrudul a fost cucerit de miliţiile româneşti.În 1863 a fost dat afară din armată, dar s-a angajat din nou în aceasta în 1866.
În România a fost ministru de război în mai multe rânduri: între 24 mai – 4 august 1867, între 17 august 1867 – 29 aprilie 1868 şi 1 mai – 12 august 1868.A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 13 septembrie 1875.A înfiinţat în Bucureşti o şcoală primară care i-a purtat numele.
A scris câteva lucrări cu caracter militar, teoretic şi politic. Dintre lucrările sale cităm Idee răpide despre resbelul de partizani, urmată de Instrucţiuni asupra serviţiului de campanie şi de un Manual de fortificaţiunea pasageră (1853). A donat cărţi Academiei Române.
Generalul Gheorghe Adrian a fost căsătorit cu Elena Sturdza. A locuit în București; „Frumoasa casă a Generalului George Adrian se regăsește cu numărul poștal Povernei, nr.2, încă de pe vremea planurilor cadastrale din 1911. Proiectul casei a fost făcut de arhitectul Louis Pierre Blanc, execuția sa realizându-se între 1885-1889 aceasta casă numărându-se printre cele mai timpurii lucrări ale arhitectului, făcute în țara noastră.
Silvia Colfescu, autoarea „București: Ghid turistic, istoric, artistic” spune că această clădire este foarte importantă pentru istoria arhitecturii românești: „Clădirea prezintă o importanță cu totul deosebită din punct de vedere al istoriei arhitecturii Capitalei, fiind una dintre rarele case bucureștene păstrate din perioada de trecere de la stilul academist, caracteristic celei de a doua jumătăți a sec. XIX, la stilul național al perioadei următoare, cunoscut și sub numele de stil neo-românesc și ilustrat cu precădere de arhitecții Ion Mincu, P. Smărăndescu, State Balosin, Arghir Culina etc. Arhitectul Louis Blanc a mai construit numai una sau doua case în stil național”.
Surse:
Rusu, Dorina N. – Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999
Serviciul Istoric al Armatei – Calendarul tradiţiilor militare 2012, Anul III, 2011, Editura Centrului tehnic-editorial al armatei, Bucureşti, 2012
 (n.){kind=link}